Corăbii
Se întorc corăbiile călătoare
din ţări îndepărtate şi insule parfumate,
în lemnul lor tare
au foşnet de cedri şi chiparoşi,
împrăştie lămâile şi portocalele
şi mandarinele din mandarini
care rodesc pe an de două ori
ramuri de măslini îşi scutură lacrimile
frunze de dafin topesc curmalele
şi mirodenii aduc miresmele
din mari grădini cu flori.
Vin lin, gânditoare, spre ţărmul cu pomi.
Vin de departe, corăbii uitate
după goana îngustă
înţepând cuvinte furioase
în altă ureche,
vin răsuflând uşurate
desculţe îşi numără puii
şi îi lasă să le mângâie catargele,
aleargă şoptit un verb sec.
Necunoscuţi rămân munţii din adâncul mării,
nescrisele arii rup firul în jur
de privire.
Noi
Mută ca o lebădă e dragostea noastră,
totul altfel în fiecare zi, în inimile noastre
marea stă închisă ca într-o cochilie
şi ne vorbim misterios
pierduţi departe, tare departe,
cu vise mai mari decât lumea.
Se aude zgomot de izvor
ca o bucurie curată,
aşa trebuie să arate miezul pâinii calde,
jumătate din mine
numără stelele ce se aprind,
cealaltă culege scoicile cu degetele ude
are de uitat ceea ce ţine minte,
când a privit creasta muntelui
şi a vrut să înveţe să devină copac.
Nu mai pierd vremea cu eternitatea
vreau să ascult cum freamătă iarba
aerul alb se întâmplă firesc
fără ca păsările să ţipe
singurătatea apei ce arde buzele.
Aştept să se deschidă uşa
amân amintirile pentru mai târziu
mănânc merele dulci, sălbatice.
Privirile noastre
Corăbiile irisului
pe malul cerului –
privirile noastre,
în neştire
ne strigă seara
îngerul copacilor:
“Staţi puţin...”
Cascade cad albastre.
Copacii mei au umbre, au amintiri,
bătrânii nu-mi mor singuri în ceas fără ecou:
pe umărul lor moale ca iarba
mi-am sprijinit capul,
ei mi-au foşnit a vânt şi-a pădure
şi acum te întreb, cine sunt eu...
“Eşti urmărit de ploaie”, mi-a răspuns,
“ploaia cade în copacii din tine”.
Sunt liber, în pădurea din mine.
“Prea eşti plin de trecut”, mi-a mai spus,
“ploile toamnelor fac din veri amintire”.
Apoi îngerul copacilor a tăcut.
Cascade cad albastre.
Vremea melancoliei
E vremea cântecelor melancolice,
a zilei îmbăiate-n lumină de miere,
la mâini lanţul ruginiu al frunzelor,
peste faţă lunecoase adieri de ploaie rece.
E vremea privilor triste,
a argintului prelins din icoane,
cuvinte se hrănesc tulburate
în opera închipuirilor noastre
sub scheletele cuiburilor păsărilor călătoare.
E vremea pietrelor templelor vechi,
uitate cetăţi cu şerpi şi liane,
Apollo-i cu mâinile întinse spre soare
şi preoţi-i poartă ofrande coşuri cu mere.
Nimfe se-adună cu torţe pe trepte,
umbrele tremură printre coloane,
zâmbete şterg pe chipuri cioplite de zei,
carete-mpietrite se pun în mişcare,
şi merele cad:
dulci, parfumate se-mprăştie,
umplu lespezile, templele, cetăţile...
Sunt merele mele din pom,
mărul din mijlocul grădinii,
cu leagănul prins între două crengi
să spargă căldura, arşiţa verii.
Îmbrăţişarea de miere
Respir adânc
ca o îmbrăţişare,
picătura de memorie
transformă clipa în lumină.
Timpul se închide seara în casă
şi creşte precum întunericul
în fiecare zi cât un bob de orez,
aşteptând dimineţile proaspete
cu miros adânc
ca o îmbrăţişare.
Mirodeniile serii în care m-am închis
urcă în spirală
spre turnul castelului
luminat în miere
cu gutui, mere, nuci şi struguri,
învăluie adânc,
ca o îmbrăţişare.
Din volumul Cantabis (http://www.cantabis.ro)
marți, 8 februarie 2011
marți, 4 ianuarie 2011
Emil Oneţ
Ploaia
Dinspre orizont se-aduna
Norii grei, plini de furie,
Prevestind o grea furtuna,
Intr’o toamna timpurie.
Fulgere brazdeaza cerul
Ca niste sageti aprinse
Care lunineaza-eterul
Pe distante necuprinse.
La un timp, cu-ntarziere,
Le urmeaza zgomotoase
Tunete, ca mortiere
In rafale manioase.
Ceru-ntunecat si rece
Pare-un stol manat de iele,
Ca un pod pe care trece
Un convoi de care grele.
Norii stau sa se pravale
Peste dealuri insetate
Si-si revarsa in spre vale
Lungi siroaie-nvolburate.
Inspre poale curg paraie
Tulburi, cu pietris si resturi
Murmurand ca niste zoaie
Ce lovesc in parapeturi.
Mai apoi, bine venita,
Linistea din nou se-asterne.
Rest de ploaie domolita
Rare picaturi mai cerne.
Pasarele speriate
Zborul isi reiau vioaie,
Loopinguri facand, distrate,
Printre proaspeti stropi de ploaie.
Ganduri
Stand afara, pe terasa,
Pe-nserat, ma delectez.
Gandurile nu ma lasa
Nici macar sa …. meditez.
La cascada adormita
Turturele, cam timide,
Beau din apa linistita
Si-apoi zboara, ostoite.
Triluri gingase ma-ndeamna
Rime sa incerc a scrie
Si sa spun ce mult inseamna
Clipe dragi, de feerie.
Ca-ntr’un film mi se perinda
Zeci de tandre episoade
Ce le vad ca-ntr’o oglinda
Din trecute perioade.
Perle de extaz sublime
Zabovesc insiruite
Pe al vietii fir si-n mine,
Le doresc din nou traite.
Ce pacat ca stau pierdute
In dosarul cu-amintiri
Ramanand, discret tinute
Doar ca palide sclipiri!
Dar sunt totusi ale noastre
Colorand un timp ce trece,
Stralucind ca niste stele
Pe un cer tacut si rece.
Rataciri ce-n noi exista
Le mai sterg din prospetime,
Dar perfumul lor persista
Furnizand placeri infime.
Nu pot sti ce-nsemnatate
Pentru altii pot sa aiba.
Pentru mine-s nestemate
Ce le tin cu drag ca salba.
Primavara
Primavara, primavara,
Ai venit din nou la noi,
Aducand in inimi iara
Suflul cald, sperante noi.
Tu trezesti din amorteala
Iernii reci si friguroase,
Dorul scris doar cu cerneala
Unor vise tumultoase.
Tu ne dai mereu taria
De-a razbate prin furtuni,
De-a ]nvinge silnicia
Unor ani ce-i vrem mai buni.
Prin miresme-innoitoare
Si prin gingasi ghiocei,
Tu dai gandului savoare,
Vietii noastre un temei.
Stai cu noi si ne-ncalzeste
Sufletul adesea sloi,
Ce ne-ngheata si-mpietreste
Transformandu-ne-n strigoi.
Fa ca-n cuget si simtire
Sa razbata iar si iar,
Prospetimea din privire
Si-optimismul plin de har.
Lasa-ne sa stim cu tine,
Sa simtim placerea vietii
Daruindu-ne, mai bine,
Elixirul tineretii.
Primavara, primavara,
Te-asteptam cu nerabdare.
Nu pleca curand in vara!
Stai cu noi si-adu-ne soare!
Las Vegas, USA
Iarna
Nu mai ninge, dar troiene
Stau cladite, din zapada,
Asezate prin poene,
Pe la porti si prin ograda.
Stalactite transparente,
Stau de stresini atarnate
Si indreapta consecvente
Gradele sub zero, toate.
Crengi de frunze despuiate,
Slute sunt ca niste bete,
Au uitat ca tandre soapte
Se-ntreceau sa ne invete.
Zdreanta trista, de taciune,
Aruncata pe o craca
Croncane a-ngropaciune,
Cioara neagra, prostanaca.
Pe un gard mancat de carii,
Vrabiuta, zgribulita,
Numara grabita parii
Din gradina adormita.
Luna rece ca de ghiata
Isi trimite, solitare,
Pale raze, fara viata,
Facand noptile mai clare.
Ursul, singur, hiberneaza
In barlog, de frig nu-i pasa,
Iar o vulpe spioneaza
Si-urme vinovate lasa.
Eu, pe geam privind afara,
Ma gandesc cu nerabdare,
La o noua primavara,
De caldura-aducatoare.
Las Vegas, USA
Comparison
In my hand I hold a culture
Grown in tube, in fluid medium,
That contains a complex mixture:
Sugar, vitamins and calcium,
Balanced minerals in water.
It’s a strain that causes illness,
And destroys without a cutter
Tissues, cells and other structures.
First the “bugs” look rather lazy,
But they soon grow fast and manage
To divide themselves like crazy.
This induces heavy damage
To their body and it’s functions.
They eat up the living sources,
Toxins cause destructive sanctions,
Their fate take deadly courses.
Looking at my tube I wonder
Why a thought that storms my mind
Strikes me like a painful thunder,
When I see my world unkind.
Thinking of my tube I hardly
Can refrain myself from asking:
Why my world is going slowly
Downwards, like my culture, dying?
We pollute and cause extinction
Of so many other beings.
We destroy without distinction,
Treating nature with no feelings.
Layers of ozone are thinner
And deprive us from protection
From the sun’s becoming stronger
Harmful steady radiation.
This unique, small world of ours
That we should protect and share
Is designed to live not hours,
But for ever, if we care.
We already have starvation,
Homelessness and lack of hope.
To enhance civilization
We get closer to the rope.
Heavy winters and dry summers,
Wild typhoons and ugly floodings
Much too often show their powers,
Causing loss and badly hurting.
I could save my little creatures
In no time and with no fuss,
Easily by lab procedures.
Who would do the same for us?
Las Vegas, USA
Timpul
Curge timpul temerar
Si se duc perpetuu zile
Iara noi, in calendar,
Resemnati intoarcem file.
Mici, grauntele de timp,
In clepsidra rabdatoare,
Darul vesnic din Olimp
Se intrec sa ni-l masoare.
Ca soldatii la romani,
Clipe'n ceasuri siruite
Se aduna'n luni si ani
Amintiri zidind grabite.
In clepsidra de'nceput
Ca nisipul care cade,
Transformandu-se'n trecut
Viitorul nostru scade.
Nazuinti sapate'n gand
Rostuim cu truda'n viata.
Sa le-atingem incercand,
Le plasam mereu in fata.
Incercam la porti inchise
Alte sanse de plecare,
Dar ne-alegem doar cu vise
Si noi semne de'ntrebare.
Las Vegas, USA
Toamna
Din copaci frunzisul cade
Pe alei ca un covor
Aducand, cu un fior,
Letargia toamnei fade.
Frunze pale, ca de-arama,
Desprinzadu-se cazura,
Invelind sobra natura
Intr'o vesteda marama.
Ele-mbraca, rabdatoare,
Totu-ntr'un caftan de foi,
Straie vechi si totusi noi,
Caci sunt vesnic schimbatoare.
Cand in jur se pregateste
Somnul rece, hibernal,
Implacabilul banal
Parca-ncet ne copleseste.
Ce tristete-apasatoare
Ne aduce-n suflet iar
Toamna - sloi in calendar,
Rece si plictisitoare!
Intetim focul in tinde,
Incercand sa ne-ncalzim,
Dar ce greu e sa topim
Ghiata-n inimi suferinde!
Mai persista o speranta
Si un gand neprihanit:
Dupa iarna, negresit,
Vom avea o noua sansa!
Vara
Asteptata ca o zana,
Care coace granele,
Vara-i pe campii stapana
Burdusind hambarele.
Lanuri aurii se-agita
Ca pe mare valurile,
Ce lovesc, intr'o soptita
Partitura malurile.
Truditorii pe ogoare
Isi tot sterg sudorile,
Retragandu-se din soare
Isi mai trag suflarile.
Arsita necrutatoare
Ce incinge pietrele,
Seaca firave izvoare,
Salta termometrele.
Galagiosi copii se scalda
Nu-i mai scoti cu ceasurile.
Se stropesc cu apa calda
si se-ntrec cu trucurile.
Pasarele insetate
Isca praf cu penele
Iar insecte disperate
Isi ascut antenele.
La fantani arteziene
Porumbei manati de doruri
Se curteaza ca-n mondene
Curti regesti cu-nalte-onoruri.
Iepurasi, in vizuine,
Ies doar noaptea, pe racoare
Pe la verzele vecine
Din gradini promitatoare.
In orase-aglomerate
Zeci de chioscuri, pe trotuare,
Isi ofera aromate
Bauturi racoritoare.
Asezati pe banci, in parcuri,
Tineri isi declara-amorul
si se leaga-ades, in versuri,
Sa-si uneasca viitorul.
Batranei se plimba-agale
In tandemuri, obosite,
Discutand de triviale
Vremuri de demult traite.
Zilele, incet, scurteaza,
Din zaluda zapuseala,
Prevestind ca ce urmeaza
Este-o toamna ideala.
La o varsta, cu mirare,
Dupa ce-am trecut prin viata,
Ne-ntrebam cu-ngrijorare:
Cate veri ne stau in fata?
Visul
Ca'ntr'o noapte, efemera
Ca o unda de parfum,
Te-am visat, dulce himera,
Ai sa stii doar daca-ti spun.
Ca, in vis, plin de candoare,
Incercam in par sa-ti pun
Un boboc plapand de floare,
Vei afla doar daca-ti spun.
Ca visand in noaptea alba,
Ma cazneam ca sa adun
Multe flori, sa-ti fac o salba,
Te surprinde, daca-ti spun.
Ca, tinandu-ne de mana,
Ne-am plimbat pe-acelasi drum
Pret de-un vis, mi-ai fost stapana,
N'o sa crezi, chiar daca-ti spun.
Ca'n final totul paleste,
Se destrama ca un fum,
Orice vis este-o poveste,
Ai sa stii fara sa-ti spun.
Dinspre orizont se-aduna
Norii grei, plini de furie,
Prevestind o grea furtuna,
Intr’o toamna timpurie.
Fulgere brazdeaza cerul
Ca niste sageti aprinse
Care lunineaza-eterul
Pe distante necuprinse.
La un timp, cu-ntarziere,
Le urmeaza zgomotoase
Tunete, ca mortiere
In rafale manioase.
Ceru-ntunecat si rece
Pare-un stol manat de iele,
Ca un pod pe care trece
Un convoi de care grele.
Norii stau sa se pravale
Peste dealuri insetate
Si-si revarsa in spre vale
Lungi siroaie-nvolburate.
Inspre poale curg paraie
Tulburi, cu pietris si resturi
Murmurand ca niste zoaie
Ce lovesc in parapeturi.
Mai apoi, bine venita,
Linistea din nou se-asterne.
Rest de ploaie domolita
Rare picaturi mai cerne.
Pasarele speriate
Zborul isi reiau vioaie,
Loopinguri facand, distrate,
Printre proaspeti stropi de ploaie.
Ganduri
Stand afara, pe terasa,
Pe-nserat, ma delectez.
Gandurile nu ma lasa
Nici macar sa …. meditez.
La cascada adormita
Turturele, cam timide,
Beau din apa linistita
Si-apoi zboara, ostoite.
Triluri gingase ma-ndeamna
Rime sa incerc a scrie
Si sa spun ce mult inseamna
Clipe dragi, de feerie.
Ca-ntr’un film mi se perinda
Zeci de tandre episoade
Ce le vad ca-ntr’o oglinda
Din trecute perioade.
Perle de extaz sublime
Zabovesc insiruite
Pe al vietii fir si-n mine,
Le doresc din nou traite.
Ce pacat ca stau pierdute
In dosarul cu-amintiri
Ramanand, discret tinute
Doar ca palide sclipiri!
Dar sunt totusi ale noastre
Colorand un timp ce trece,
Stralucind ca niste stele
Pe un cer tacut si rece.
Rataciri ce-n noi exista
Le mai sterg din prospetime,
Dar perfumul lor persista
Furnizand placeri infime.
Nu pot sti ce-nsemnatate
Pentru altii pot sa aiba.
Pentru mine-s nestemate
Ce le tin cu drag ca salba.
Primavara
Primavara, primavara,
Ai venit din nou la noi,
Aducand in inimi iara
Suflul cald, sperante noi.
Tu trezesti din amorteala
Iernii reci si friguroase,
Dorul scris doar cu cerneala
Unor vise tumultoase.
Tu ne dai mereu taria
De-a razbate prin furtuni,
De-a ]nvinge silnicia
Unor ani ce-i vrem mai buni.
Prin miresme-innoitoare
Si prin gingasi ghiocei,
Tu dai gandului savoare,
Vietii noastre un temei.
Stai cu noi si ne-ncalzeste
Sufletul adesea sloi,
Ce ne-ngheata si-mpietreste
Transformandu-ne-n strigoi.
Fa ca-n cuget si simtire
Sa razbata iar si iar,
Prospetimea din privire
Si-optimismul plin de har.
Lasa-ne sa stim cu tine,
Sa simtim placerea vietii
Daruindu-ne, mai bine,
Elixirul tineretii.
Primavara, primavara,
Te-asteptam cu nerabdare.
Nu pleca curand in vara!
Stai cu noi si-adu-ne soare!
Las Vegas, USA
Iarna
Nu mai ninge, dar troiene
Stau cladite, din zapada,
Asezate prin poene,
Pe la porti si prin ograda.
Stalactite transparente,
Stau de stresini atarnate
Si indreapta consecvente
Gradele sub zero, toate.
Crengi de frunze despuiate,
Slute sunt ca niste bete,
Au uitat ca tandre soapte
Se-ntreceau sa ne invete.
Zdreanta trista, de taciune,
Aruncata pe o craca
Croncane a-ngropaciune,
Cioara neagra, prostanaca.
Pe un gard mancat de carii,
Vrabiuta, zgribulita,
Numara grabita parii
Din gradina adormita.
Luna rece ca de ghiata
Isi trimite, solitare,
Pale raze, fara viata,
Facand noptile mai clare.
Ursul, singur, hiberneaza
In barlog, de frig nu-i pasa,
Iar o vulpe spioneaza
Si-urme vinovate lasa.
Eu, pe geam privind afara,
Ma gandesc cu nerabdare,
La o noua primavara,
De caldura-aducatoare.
Las Vegas, USA
Comparison
In my hand I hold a culture
Grown in tube, in fluid medium,
That contains a complex mixture:
Sugar, vitamins and calcium,
Balanced minerals in water.
It’s a strain that causes illness,
And destroys without a cutter
Tissues, cells and other structures.
First the “bugs” look rather lazy,
But they soon grow fast and manage
To divide themselves like crazy.
This induces heavy damage
To their body and it’s functions.
They eat up the living sources,
Toxins cause destructive sanctions,
Their fate take deadly courses.
Looking at my tube I wonder
Why a thought that storms my mind
Strikes me like a painful thunder,
When I see my world unkind.
Thinking of my tube I hardly
Can refrain myself from asking:
Why my world is going slowly
Downwards, like my culture, dying?
We pollute and cause extinction
Of so many other beings.
We destroy without distinction,
Treating nature with no feelings.
Layers of ozone are thinner
And deprive us from protection
From the sun’s becoming stronger
Harmful steady radiation.
This unique, small world of ours
That we should protect and share
Is designed to live not hours,
But for ever, if we care.
We already have starvation,
Homelessness and lack of hope.
To enhance civilization
We get closer to the rope.
Heavy winters and dry summers,
Wild typhoons and ugly floodings
Much too often show their powers,
Causing loss and badly hurting.
I could save my little creatures
In no time and with no fuss,
Easily by lab procedures.
Who would do the same for us?
Las Vegas, USA
Timpul
Curge timpul temerar
Si se duc perpetuu zile
Iara noi, in calendar,
Resemnati intoarcem file.
Mici, grauntele de timp,
In clepsidra rabdatoare,
Darul vesnic din Olimp
Se intrec sa ni-l masoare.
Ca soldatii la romani,
Clipe'n ceasuri siruite
Se aduna'n luni si ani
Amintiri zidind grabite.
In clepsidra de'nceput
Ca nisipul care cade,
Transformandu-se'n trecut
Viitorul nostru scade.
Nazuinti sapate'n gand
Rostuim cu truda'n viata.
Sa le-atingem incercand,
Le plasam mereu in fata.
Incercam la porti inchise
Alte sanse de plecare,
Dar ne-alegem doar cu vise
Si noi semne de'ntrebare.
Las Vegas, USA
Toamna
Din copaci frunzisul cade
Pe alei ca un covor
Aducand, cu un fior,
Letargia toamnei fade.
Frunze pale, ca de-arama,
Desprinzadu-se cazura,
Invelind sobra natura
Intr'o vesteda marama.
Ele-mbraca, rabdatoare,
Totu-ntr'un caftan de foi,
Straie vechi si totusi noi,
Caci sunt vesnic schimbatoare.
Cand in jur se pregateste
Somnul rece, hibernal,
Implacabilul banal
Parca-ncet ne copleseste.
Ce tristete-apasatoare
Ne aduce-n suflet iar
Toamna - sloi in calendar,
Rece si plictisitoare!
Intetim focul in tinde,
Incercand sa ne-ncalzim,
Dar ce greu e sa topim
Ghiata-n inimi suferinde!
Mai persista o speranta
Si un gand neprihanit:
Dupa iarna, negresit,
Vom avea o noua sansa!
Vara
Asteptata ca o zana,
Care coace granele,
Vara-i pe campii stapana
Burdusind hambarele.
Lanuri aurii se-agita
Ca pe mare valurile,
Ce lovesc, intr'o soptita
Partitura malurile.
Truditorii pe ogoare
Isi tot sterg sudorile,
Retragandu-se din soare
Isi mai trag suflarile.
Arsita necrutatoare
Ce incinge pietrele,
Seaca firave izvoare,
Salta termometrele.
Galagiosi copii se scalda
Nu-i mai scoti cu ceasurile.
Se stropesc cu apa calda
si se-ntrec cu trucurile.
Pasarele insetate
Isca praf cu penele
Iar insecte disperate
Isi ascut antenele.
La fantani arteziene
Porumbei manati de doruri
Se curteaza ca-n mondene
Curti regesti cu-nalte-onoruri.
Iepurasi, in vizuine,
Ies doar noaptea, pe racoare
Pe la verzele vecine
Din gradini promitatoare.
In orase-aglomerate
Zeci de chioscuri, pe trotuare,
Isi ofera aromate
Bauturi racoritoare.
Asezati pe banci, in parcuri,
Tineri isi declara-amorul
si se leaga-ades, in versuri,
Sa-si uneasca viitorul.
Batranei se plimba-agale
In tandemuri, obosite,
Discutand de triviale
Vremuri de demult traite.
Zilele, incet, scurteaza,
Din zaluda zapuseala,
Prevestind ca ce urmeaza
Este-o toamna ideala.
La o varsta, cu mirare,
Dupa ce-am trecut prin viata,
Ne-ntrebam cu-ngrijorare:
Cate veri ne stau in fata?
Visul
Ca'ntr'o noapte, efemera
Ca o unda de parfum,
Te-am visat, dulce himera,
Ai sa stii doar daca-ti spun.
Ca, in vis, plin de candoare,
Incercam in par sa-ti pun
Un boboc plapand de floare,
Vei afla doar daca-ti spun.
Ca visand in noaptea alba,
Ma cazneam ca sa adun
Multe flori, sa-ti fac o salba,
Te surprinde, daca-ti spun.
Ca, tinandu-ne de mana,
Ne-am plimbat pe-acelasi drum
Pret de-un vis, mi-ai fost stapana,
N'o sa crezi, chiar daca-ti spun.
Ca'n final totul paleste,
Se destrama ca un fum,
Orice vis este-o poveste,
Ai sa stii fara sa-ti spun.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
