tag:blogger.com,1999:blog-90644352179293822672024-02-20T08:47:53.718-08:00Cercul Poetilor DisparutiUnknownnoreply@blogger.comBlogger15125tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-18164902737989914282011-02-08T17:48:00.000-08:002011-02-08T17:52:50.361-08:00Silvana Cojocăraşu<span style="font-weight:bold;">Corăbii</span><br /><br />Se întorc corăbiile călătoare<br />din ţări îndepărtate şi insule parfumate,<br />în lemnul lor tare<br />au foşnet de cedri şi chiparoşi,<br />împrăştie lămâile şi portocalele<br />şi mandarinele din mandarini<br />care rodesc pe an de două ori<br />ramuri de măslini îşi scutură lacrimile<br />frunze de dafin topesc curmalele<br />şi mirodenii aduc miresmele<br />din mari grădini cu flori.<br />Vin lin, gânditoare, spre ţărmul cu pomi.<br /><br />Vin de departe, corăbii uitate<br />după goana îngustă <br />înţepând cuvinte furioase<br />în altă ureche,<br />vin răsuflând uşurate<br />desculţe îşi numără puii<br />şi îi lasă să le mângâie catargele, <br />aleargă şoptit un verb sec.<br />Necunoscuţi rămân munţii din adâncul mării,<br />nescrisele arii rup firul în jur<br />de privire.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Noi</span><br /><br />Mută ca o lebădă e dragostea noastră,<br />totul altfel în fiecare zi, în inimile noastre<br />marea stă închisă ca într-o cochilie<br />şi ne vorbim misterios<br />pierduţi departe, tare departe,<br />cu vise mai mari decât lumea.<br />Se aude zgomot de izvor<br />ca o bucurie curată,<br />aşa trebuie să arate miezul pâinii calde,<br />jumătate din mine<br />numără stelele ce se aprind,<br />cealaltă culege scoicile cu degetele ude<br />are de uitat ceea ce ţine minte,<br />când a privit creasta muntelui<br />şi a vrut să înveţe să devină copac.<br />Nu mai pierd vremea cu eternitatea<br />vreau să ascult cum freamătă iarba<br />aerul alb se întâmplă firesc<br />fără ca păsările să ţipe <br />singurătatea apei ce arde buzele.<br />Aştept să se deschidă uşa<br />amân amintirile pentru mai târziu<br />mănânc merele dulci, sălbatice.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Privirile noastre</span><br /><br />Corăbiile irisului<br />pe malul cerului – <br />privirile noastre,<br />în neştire <br />ne strigă seara<br />îngerul copacilor:<br />“Staţi puţin...”<br />Cascade cad albastre.<br /><br />Copacii mei au umbre, au amintiri,<br />bătrânii nu-mi mor singuri în ceas fără ecou:<br />pe umărul lor moale ca iarba<br />mi-am sprijinit capul,<br />ei mi-au foşnit a vânt şi-a pădure<br />şi acum te întreb, cine sunt eu...<br />“Eşti urmărit de ploaie”, mi-a răspuns,<br />“ploaia cade în copacii din tine”.<br />Sunt liber, în pădurea din mine.<br />“Prea eşti plin de trecut”, mi-a mai spus,<br />“ploile toamnelor fac din veri amintire”.<br />Apoi îngerul copacilor a tăcut.<br />Cascade cad albastre.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Vremea melancoliei</span><br /><br />E vremea cântecelor melancolice,<br />a zilei îmbăiate-n lumină de miere,<br />la mâini lanţul ruginiu al frunzelor,<br />peste faţă lunecoase adieri de ploaie rece.<br /><br />E vremea privilor triste,<br />a argintului prelins din icoane,<br />cuvinte se hrănesc tulburate<br />în opera închipuirilor noastre<br />sub scheletele cuiburilor păsărilor călătoare.<br /><br />E vremea pietrelor templelor vechi,<br />uitate cetăţi cu şerpi şi liane,<br />Apollo-i cu mâinile întinse spre soare<br />şi preoţi-i poartă ofrande coşuri cu mere.<br />Nimfe se-adună cu torţe pe trepte,<br />umbrele tremură printre coloane,<br />zâmbete şterg pe chipuri cioplite de zei,<br />carete-mpietrite se pun în mişcare,<br />şi merele cad: <br />dulci, parfumate se-mprăştie,<br />umplu lespezile, templele, cetăţile...<br /><br />Sunt merele mele din pom,<br />mărul din mijlocul grădinii, <br />cu leagănul prins între două crengi<br />să spargă căldura, arşiţa verii.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Îmbrăţişarea de miere</span><br /><br />Respir adânc<br />ca o îmbrăţişare,<br />picătura de memorie <br />transformă clipa în lumină.<br />Timpul se închide seara în casă<br />şi creşte precum întunericul<br />în fiecare zi cât un bob de orez,<br />aşteptând dimineţile proaspete<br />cu miros adânc<br />ca o îmbrăţişare.<br />Mirodeniile serii în care m-am închis<br />urcă în spirală <br />spre turnul castelului<br />luminat în miere<br />cu gutui, mere, nuci şi struguri,<br />învăluie adânc,<br />ca o îmbrăţişare.<br /><br />Din volumul Cantabis (<a href="http://www.cantabis.ro">http://www.cantabis.ro</a>)Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-57288658022803279862011-01-04T17:13:00.000-08:002011-01-04T17:16:40.812-08:00Emil Oneţ<span style="font-weight:bold;">Ploaia</span><br /><br />Dinspre orizont se-aduna<br />Norii grei, plini de furie,<br />Prevestind o grea furtuna,<br />Intr’o toamna timpurie.<br /><br />Fulgere brazdeaza cerul<br />Ca niste sageti aprinse<br />Care lunineaza-eterul<br />Pe distante necuprinse.<br /><br />La un timp, cu-ntarziere,<br />Le urmeaza zgomotoase<br />Tunete, ca mortiere<br />In rafale manioase.<br /><br />Ceru-ntunecat si rece<br />Pare-un stol manat de iele,<br />Ca un pod pe care trece<br />Un convoi de care grele.<br /><br />Norii stau sa se pravale<br />Peste dealuri insetate<br />Si-si revarsa in spre vale<br />Lungi siroaie-nvolburate.<br /><br />Inspre poale curg paraie<br />Tulburi, cu pietris si resturi<br />Murmurand ca niste zoaie<br />Ce lovesc in parapeturi.<br /><br />Mai apoi, bine venita,<br />Linistea din nou se-asterne. <br />Rest de ploaie domolita<br />Rare picaturi mai cerne.<br /><br />Pasarele speriate<br />Zborul isi reiau vioaie,<br />Loopinguri facand, distrate,<br />Printre proaspeti stropi de ploaie. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Ganduri</span><br /><br />Stand afara, pe terasa,<br />Pe-nserat, ma delectez.<br />Gandurile nu ma lasa<br />Nici macar sa …. meditez.<br /><br />La cascada adormita<br />Turturele, cam timide,<br />Beau din apa linistita<br />Si-apoi zboara, ostoite.<br /><br />Triluri gingase ma-ndeamna<br />Rime sa incerc a scrie <br />Si sa spun ce mult inseamna<br />Clipe dragi, de feerie.<br /><br />Ca-ntr’un film mi se perinda<br />Zeci de tandre episoade<br />Ce le vad ca-ntr’o oglinda<br />Din trecute perioade.<br /><br />Perle de extaz sublime<br />Zabovesc insiruite<br />Pe al vietii fir si-n mine,<br />Le doresc din nou traite.<br /><br />Ce pacat ca stau pierdute<br />In dosarul cu-amintiri<br />Ramanand, discret tinute<br />Doar ca palide sclipiri!<br /><br />Dar sunt totusi ale noastre<br />Colorand un timp ce trece,<br />Stralucind ca niste stele<br />Pe un cer tacut si rece.<br /><br />Rataciri ce-n noi exista<br />Le mai sterg din prospetime,<br />Dar perfumul lor persista<br />Furnizand placeri infime.<br /><br />Nu pot sti ce-nsemnatate<br />Pentru altii pot sa aiba.<br />Pentru mine-s nestemate<br />Ce le tin cu drag ca salba.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Primavara</span><br /><br />Primavara, primavara,<br />Ai venit din nou la noi,<br />Aducand in inimi iara<br />Suflul cald, sperante noi.<br /> <br />Tu trezesti din amorteala<br />Iernii reci si friguroase,<br />Dorul scris doar cu cerneala<br />Unor vise tumultoase.<br /> <br />Tu ne dai mereu taria<br />De-a razbate prin furtuni,<br />De-a ]nvinge silnicia<br />Unor ani ce-i vrem mai buni.<br /> <br />Prin miresme-innoitoare<br />Si prin gingasi ghiocei,<br />Tu dai gandului savoare, <br />Vietii noastre un temei.<br /> <br />Stai cu noi si ne-ncalzeste<br />Sufletul adesea sloi,<br />Ce ne-ngheata si-mpietreste<br />Transformandu-ne-n strigoi.<br /> <br />Fa ca-n cuget si simtire<br />Sa razbata iar si iar,<br />Prospetimea din privire<br />Si-optimismul plin de har.<br /> <br />Lasa-ne sa stim cu tine, <br />Sa simtim placerea vietii <br />Daruindu-ne, mai bine,<br />Elixirul tineretii.<br /> <br />Primavara, primavara,<br />Te-asteptam cu nerabdare.<br />Nu pleca curand in vara!<br />Stai cu noi si-adu-ne soare!<br /><br />Las Vegas, USA <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Iarna</span><br /><br />Nu mai ninge, dar troiene<br />Stau cladite, din zapada,<br />Asezate prin poene,<br />Pe la porti si prin ograda.<br /><br />Stalactite transparente,<br />Stau de stresini atarnate<br />Si indreapta consecvente<br />Gradele sub zero, toate.<br /><br />Crengi de frunze despuiate,<br />Slute sunt ca niste bete,<br />Au uitat ca tandre soapte<br />Se-ntreceau sa ne invete.<br /><br />Zdreanta trista, de taciune,<br />Aruncata pe o craca<br />Croncane a-ngropaciune,<br />Cioara neagra, prostanaca.<br /><br />Pe un gard mancat de carii,<br />Vrabiuta, zgribulita,<br />Numara grabita parii<br />Din gradina adormita.<br /><br />Luna rece ca de ghiata<br />Isi trimite, solitare,<br />Pale raze, fara viata,<br />Facand noptile mai clare.<br /><br />Ursul, singur, hiberneaza<br />In barlog, de frig nu-i pasa,<br />Iar o vulpe spioneaza<br />Si-urme vinovate lasa.<br /><br />Eu, pe geam privind afara,<br />Ma gandesc cu nerabdare,<br />La o noua primavara,<br />De caldura-aducatoare.<br /><br />Las Vegas, USA <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Comparison</span><br /><br />In my hand I hold a culture<br />Grown in tube, in fluid medium,<br />That contains a complex mixture:<br />Sugar, vitamins and calcium,<br />Balanced minerals in water.<br />It’s a strain that causes illness,<br />And destroys without a cutter<br />Tissues, cells and other structures.<br />First the “bugs” look rather lazy,<br />But they soon grow fast and manage<br />To divide themselves like crazy.<br />This induces heavy damage<br />To their body and it’s functions.<br />They eat up the living sources,<br />Toxins cause destructive sanctions,<br />Their fate take deadly courses.<br />Looking at my tube I wonder<br />Why a thought that storms my mind<br />Strikes me like a painful thunder,<br />When I see my world unkind.<br />Thinking of my tube I hardly<br />Can refrain myself from asking:<br />Why my world is going slowly<br />Downwards, like my culture, dying?<br />We pollute and cause extinction<br />Of so many other beings.<br />We destroy without distinction,<br />Treating nature with no feelings.<br />Layers of ozone are thinner<br />And deprive us from protection<br />From the sun’s becoming stronger<br />Harmful steady radiation.<br />This unique, small world of ours<br />That we should protect and share<br />Is designed to live not hours,<br />But for ever, if we care.<br />We already have starvation,<br />Homelessness and lack of hope.<br />To enhance civilization<br />We get closer to the rope.<br />Heavy winters and dry summers,<br />Wild typhoons and ugly floodings<br />Much too often show their powers,<br />Causing loss and badly hurting.<br />I could save my little creatures<br />In no time and with no fuss,<br />Easily by lab procedures.<br />Who would do the same for us?<br /><br />Las Vegas, USA <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Timpul</span><br /><br />Curge timpul temerar<br />Si se duc perpetuu zile<br />Iara noi, in calendar,<br />Resemnati intoarcem file.<br /><br />Mici, grauntele de timp,<br />In clepsidra rabdatoare,<br />Darul vesnic din Olimp<br />Se intrec sa ni-l masoare.<br /><br />Ca soldatii la romani, <br />Clipe'n ceasuri siruite<br />Se aduna'n luni si ani<br />Amintiri zidind grabite.<br /><br />In clepsidra de'nceput<br />Ca nisipul care cade, <br />Transformandu-se'n trecut<br />Viitorul nostru scade.<br /><br />Nazuinti sapate'n gand<br />Rostuim cu truda'n viata.<br />Sa le-atingem incercand,<br />Le plasam mereu in fata. <br /><br />Incercam la porti inchise <br />Alte sanse de plecare,<br />Dar ne-alegem doar cu vise<br />Si noi semne de'ntrebare.<br /><br />Las Vegas, USA <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Toamna</span><br /><br />Din copaci frunzisul cade<br />Pe alei ca un covor<br />Aducand, cu un fior,<br />Letargia toamnei fade.<br /><br />Frunze pale, ca de-arama,<br />Desprinzadu-se cazura, <br />Invelind sobra natura<br />Intr'o vesteda marama.<br /><br />Ele-mbraca, rabdatoare,<br />Totu-ntr'un caftan de foi,<br />Straie vechi si totusi noi,<br />Caci sunt vesnic schimbatoare. <br /><br />Cand in jur se pregateste<br />Somnul rece, hibernal,<br />Implacabilul banal<br />Parca-ncet ne copleseste.<br /><br />Ce tristete-apasatoare<br />Ne aduce-n suflet iar<br />Toamna - sloi in calendar,<br />Rece si plictisitoare!<br /><br />Intetim focul in tinde,<br />Incercand sa ne-ncalzim,<br />Dar ce greu e sa topim<br />Ghiata-n inimi suferinde!<br /><br />Mai persista o speranta<br />Si un gand neprihanit:<br />Dupa iarna, negresit,<br />Vom avea o noua sansa!<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Vara</span><br /><br />Asteptata ca o zana, <br />Care coace granele,<br />Vara-i pe campii stapana<br />Burdusind hambarele.<br /><br />Lanuri aurii se-agita<br />Ca pe mare valurile, <br />Ce lovesc, intr'o soptita<br />Partitura malurile.<br /><br />Truditorii pe ogoare<br />Isi tot sterg sudorile,<br />Retragandu-se din soare<br />Isi mai trag suflarile.<br /><br />Arsita necrutatoare<br />Ce incinge pietrele, <br />Seaca firave izvoare,<br />Salta termometrele.<br /><br />Galagiosi copii se scalda<br />Nu-i mai scoti cu ceasurile.<br />Se stropesc cu apa calda<br />si se-ntrec cu trucurile.<br /><br />Pasarele insetate<br />Isca praf cu penele<br />Iar insecte disperate<br />Isi ascut antenele.<br /><br />La fantani arteziene <br />Porumbei manati de doruri<br />Se curteaza ca-n mondene<br />Curti regesti cu-nalte-onoruri.<br /><br />Iepurasi, in vizuine, <br />Ies doar noaptea, pe racoare<br />Pe la verzele vecine<br />Din gradini promitatoare.<br /><br />In orase-aglomerate<br />Zeci de chioscuri, pe trotuare,<br />Isi ofera aromate<br />Bauturi racoritoare.<br /><br />Asezati pe banci, in parcuri,<br />Tineri isi declara-amorul<br />si se leaga-ades, in versuri,<br />Sa-si uneasca viitorul.<br /><br />Batranei se plimba-agale<br />In tandemuri, obosite,<br />Discutand de triviale<br />Vremuri de demult traite.<br /><br />Zilele, incet, scurteaza, <br />Din zaluda zapuseala,<br />Prevestind ca ce urmeaza<br />Este-o toamna ideala.<br /><br />La o varsta, cu mirare,<br />Dupa ce-am trecut prin viata, <br />Ne-ntrebam cu-ngrijorare:<br />Cate veri ne stau in fata?<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Visul</span><br /><br />Ca'ntr'o noapte, efemera<br />Ca o unda de parfum,<br />Te-am visat, dulce himera,<br />Ai sa stii doar daca-ti spun.<br /><br />Ca, in vis, plin de candoare,<br />Incercam in par sa-ti pun<br />Un boboc plapand de floare, <br />Vei afla doar daca-ti spun.<br /><br />Ca visand in noaptea alba,<br />Ma cazneam ca sa adun<br />Multe flori, sa-ti fac o salba, <br />Te surprinde, daca-ti spun.<br /><br />Ca, tinandu-ne de mana,<br />Ne-am plimbat pe-acelasi drum<br />Pret de-un vis, mi-ai fost stapana,<br />N'o sa crezi, chiar daca-ti spun.<br /><br />Ca'n final totul paleste,<br />Se destrama ca un fum,<br />Orice vis este-o poveste,<br />Ai sa stii fara sa-ti spun.Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-47105800824340900802010-11-09T19:23:00.000-08:002010-11-09T19:30:51.524-08:00Lucian Dumbravă<span style="font-weight:bold;">Stafii</span><br /><br />Nimeni nu vrea să asculte<br />Ochii ce văzut-au prea multe.<br />Cine să dea înapoi<br />Lumina ochilor goi ?<br /><br />Se deşteaptă o geană, o geană mai moare ;<br />Pleoape-n derivă şi fără veşmânt.<br />Pustiul zăpezii nici nu ne mai doare<br />Când mulţi dintre noi nu mai au loc pe Pământ.<br /><br />Şi tocmai de-aceea tăinuim cât se poate<br />Şi tot cât se poate murim tăinuind.<br />La margini de timpuri trăit-am de toate<br />În vieţi repetate, nicicând adormind.<br /><br />Noi cei nevăzuţi, de voi, cei mai mulţi,<br />Nu pierim ci murim, reînviind mai apoi.<br />Ne sunt ochii mai trişti, iar paşii desculţi<br />Ne aduc, din tării, mereu spre-napoi.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Fără poveri</span><br /><br />Câţi dintre cei ce-au rămas,<br />Poartă din greul celor ce nu-s ?<br />Câţi ochi mai cată frânturi<br />Din cei ce-au muşcat din apus ?<br /><br />Ce frunţi se închină curat ?<br />Ce braţe adulmecă norii ?<br />Ce vise mai spintecă piepturi ?<br />Ce gânduri ascund călătorii ?<br /><br />Câtă conştiinţă mai zace în om ?<br />Câte regrete mai dăinuie-n veci ?<br />Câte zăpezi vor mai curge prin noi,<br />Sugrumându-ne tălpile reci ?<br /><br />Se întâmplă aşa, că mult din ce-i mult,<br />Rămâne puţin, ca-ntr-un vis de demult.<br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Geana</span><br /><br />Citeam versuri dintr-o carte publicată prin ’40, <br />cu gândul la un poet contemporan ce scria <br />despre politici zevzeci.<br /><br />Ajunsesem la pagina 447, la versul 1001, <br />cu gândul la o noapte din veacul viitor.<br /><br />Nu ştiu de ce, aleator, <br />nu pricepeam nici un rând, nici un cuvânt, <br />nici o iotă din volumul, publicat prin ’40.<br /><br />Şi atunci am văzut, am găsit, geana cuiva <br />care citise cartea prin ’40, poate.<br />Lungă, fină, delicată, lipită de-o pagină <br />versificată...<br />Geana vreunei fete, negreşit,<br />cu ochi mari şi calzi, cu piept răzvrătit...<br /><br />O fată cu păr negru şi braţe molatece,<br />o poetă a unor vremuri trecute, <br />o visătoare fiinţă ale cărei pleoape <br />trecuseră demult în nefiinţă...<br /><br />Totuşi, ca o umbră fără acte într-o vamă, <br />cu pleoapa-nstrăinată de neant, <br />stătea de virgulă-ntr-o poezie, o geană.<br /><br />Am uitat de poetul contemporan, <br />am uitat de veacul viitor...<br />Citeam cu nesaţ versurile unui bătrân scriitor, <br />în timp ce cu sete durută printr-o geană pierdută, <br />curgea prin mine o umbră, o fiinţă, <br />cu pleoapa căzută. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Când firea e bătrână</span><br /><br />Ne cresc copiii şi ne-adoarme cerul.<br />E toamna un butoi cu mere coapte.<br />În gardul din străbuni se crapă fierul<br />Iar nouă peste zi ne este noapte.<br /><br />Şi iată-ne urcând, ascet, spre casă,<br />Pierduţi în tăvălugul dintre ani.<br />Ce iz de iarnă toamna asta lasă !<br />La fel ca-ntr-o legendă cu gheţari.<br /><br />Şi-ar fi de spus mai mult decât s-a spus,<br />Despre trista toamnă ce îngheaţă...<br />Păsări rătăcite zboară sus,<br />Prinse într-o nouă dimineaţă.<br /><br />Când se-ntâmplă gândurile-n şoapte,<br />Nouă, peste zi, ne este noapte.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Odată cu primul cuvânt</span><br /><br />De ce mai căutaţi <br />poetul din <br />primul cuvânt ?<br />El s-a stins <br />demult, <br />furat de <br />prima pală de vânt.<br />A plecat atunci <br />când voi dormeaţi, <br />când căutaţi <br />scopuri, <br />atunci când <br />reuşeaţi să le atingeţi.<br /><br />Poate îl mai vedeţi, <br />trebăluind uman, <br />existând.<br /><br />Lăsaţi-l să treacă…<br />A murit oricum, <br />cu mult timp <br />în urmă,<br />odată cu primul <br />cuvânt.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-18490235322418180632010-10-14T17:50:00.000-07:002010-10-14T17:54:37.845-07:00Laura Gherman<span style="font-weight:bold;">Cântec de leagăn</span><br /> <br />... adorm, în căuşul Universului<br />rugându-mă ca panteismul să nu fie erezie,<br />să pot visa mai departe... la Absolut.<br />... nopţi să fie străbătute de fire nevăzute<br />unde lumini şi îngeri se împletesc în filosofii şi dogme,<br />să mă pot privi dimineaţa... întreagă...<br />într-o oglindă fără schizme,<br />la fel ca în logica lui Hermes.<br />... adorm în căuşul Universului<br />şi sper ca paradigma kantiană să nu-mi tulbure…<br />afectele<br />la fel cum a zdruncinat raţiunea,<br />pentru că nu vreau angoase,<br />neputinţe în faţa cuvântului transcendenţă<br />... adorm în căuşul Universului<br />şi nu vreau să mă aşez în el cu genunchii zdreliţi<br />de relativisme...<br />şi grimase înţepenite de prea multe uimiri ecleziastice<br />de prea multă discriminare...<br />Astfel, adorm în căuşul Universului:<br />cu fruntea lipită de iubire..<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Păsări călătoare</span><br /> <br />... cel mai frumos dans... a fost undeva<br />într-o primăvară,<br />când am plutit cu păsările călătoare,<br />... acea specie, care anulează temporalitatea<br />şi reinstaurează dreptul la speranţă...<br />cele care zboară în asfinţit<br />trasând cercuri, cercuri...<br />şi... îmbătate de dorul de acasă<br />îşi revarsă infinitul<br />peste iernile din noi,<br />apoi,<br />omul,<br />într-un ritual cratofanic<br />transformă mugurii şi iubirea<br />în tautologii...<br /> <br />... cel mai frumos dans... a fost undeva<br />într-o primăvară<br />când îmbătată de mireasma nemuririi<br />inventam aripi,<br />aripi,<br />pentru templul din mine.<br /> <br />24 februarie 2010<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Toamna</span><br /> <br />în această mare de oameni<br />şi frunze...<br />în această mare de oameni şi frunze<br />ce se aştern din nou şi din nou în dansul lor spre tăcere<br />... acelaşi ritual, al tău... toamnă!<br />ritualul toamnei condiţiei umane,<br />al pruncilor care îşi iau seva din tine<br />şi al toamnei frunzelor<br />şi al toamnei pietrelor.<br />Acolo...<br />alerg dintr-o dată şi fericirea se învârte în mine regăsindu-ţi privirea<br />peste tot.<br />în această mare de oameni... atunci...<br />am îngenuncheat şi am sărutat odată o frunză,<br />frunza care m-a făcut să respir infinitul,<br />infinitul pasului tău... suflete!<br />pentru a renaşte!<br />Acolo...<br />alerg dintr-o dată şi fericirea se învârte în mine regăsindu-ţi privirea<br />peste tot.<br />în această mare de oameni... atunci...<br />am îngenuncheat şi am sărutat odată o frunză<br />frunza care m-a făcut să respir infinitul,<br />infinitul pasului tău... suflete!<br />pentru a fiinţa!<br />Acolo...<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Copacul</span><br /> <br />Creşteam şi eu,<br />Creştea şi el.<br />Se înălţa copacul meu,<br />Iar eu îngenuncheam mereu.<br />Cu cât mai mult spre cer foşnea<br />Fruntea pământul atingea,<br />Să prindă rădăcini adânci<br />Înfipte în inimă de stânci<br />Şi în temelii de nemurire<br />Cristalizate cu sfiire.<br /> <br />În fiecare primăvară<br />Flori de câmp o să răsară<br />Lângă un copac<br />Înflorit de un veac,<br />Presărând petalele<br />Peste pământul<br />Care mi-a săruta tâmplele,<br />Şi dorul...<br />Ce mi-a închide clipele<br />deschizând aripile.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">De peste deal</span><br /> <br />- Hei, Omule!..........<br />- Îndelung căutările?<br />- Îndelung căutările!<br />- Grele încercările?<br />- Grele încercările!<br />- Tocite încălţările?<br />- Tocite încălţările!<br />- Cu aripi visările?<br />- Cu aripi visările!<br />- Bătrâne-s mirările?<br />- Bătrâne-s mirările!<br />- Mari depărtările?<br />- Mari depărtările!...<br /><br />http://www.lauragherman.ghermax.ro/poezii.htmUnknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-68929785279943514822010-06-25T20:00:00.000-07:002010-06-25T20:08:18.079-07:00Gabi Schuster Cărăruşă<span style="font-weight:bold;">De înduplecatul ploii de iunie...</span><br /><br />Soarele nemilos<br />hotărît să rămînă<br />mereu la amiază<br /><br />înfiptă în burta<br />pămîntului satului<br />crăpată<br />cumpăna stă fără umbră<br /><br />apa uscată freatic<br />pînă la rădăcinile<br />încleştate în lutul pustiu<br /><br />fierbintele curge pe case<br />alunecă din burlane<br />la talpa umbrei<br />ce trage să moară<br /><br />verdele s-a vopsit în galben<br />şi a plecat de pe frunze<br /><br />Ţăranca cu fotele negre<br />pe călcîie crăpate<br />aduce ultima apă<br />puţină, gălbuie<br />să-încheie păpuşa de lut<br />plămădită sărac<br />în coşciugul de lemn<br />înflorit<br />purtată pe bocet de moarte<br />aruncată în malul secat<br />de sub sălcii<br />nevinovată<br />Caloieneeeeee….<br /><br />Caloiene,<br />Ene!<br />Mă-ta<br />Te cată,<br />Prin pădurea deasă,<br />Cu inima arsă!<br />Prin pădurea rară,<br />Cu inima-amară<br />Şi ea că te plînge,<br />Cu lacrimi de sînge,<br />Ioane, Ioane<br />Caloiane!<br /><br />Ploaia se adună deja<br />în butoaiele cerului<br />înduplecată. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Cerdac cu rîndunele</span><br /><br />Cerdacul pardosit galben<br />strecurîndu-se repede <br />rupe lumina printre stîlpii<br />înmuiaţi în var<br /><br />păsări bifurcate albe-negre<br />lasă prada să crească <br />în puii ţintuiţi gureşi la tavan <br />şi copilăria <br />cu burta plină de caise verzi<br />cu pulpele în colbul secetei<br />şi vecina saşie<br />pentru că cea din stînga<br />are un ochi negru <br />şi unul albastru<br />sîmburii pepenilor<br />scuipaţi în brazdă<br />printre dinţii de lapte<br />ai nepoţilor <br />bunicului de o sută patru ani<br />adormit definitiv pe bancă<br />bujorii mărarul petuniile<br />reginele nopţii busuiocul<br />cimbrul pietricelele<br /><br />Ţăranca cu foile negre<br />urcă să încuie celarul<br />sau să deschidă geamul<br />în casa cea bună<br />unde nu stă nimeni.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Între vecini</span><br /><br />Strigătul încremenit la poartă<br />răguşit<br />se ascundea sau nu<br />după vergile gardului<br />bătut în oale de lut<br />de parcă luna şi soarele<br />se scurgeau printre toarte<br />mirosea a seară<br />şi a mămăligă<br />cărarea timidă<br />lîngă fîntîna cu găleţi<br />se sprijinea de mixandre<br />Ţăranca în fotele negre<br />asculta întreit<br />Venitul din poartă<br />Ţaţă Sohicoooo…<br /> dă un ciur de mălai<br />şi strigătul pleca<br />pierdut din ochi<br />cu aur în poale <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Colbul</span><br /><br />Moale sub călcîi<br />mătăsos noaptea<br />pietrele îmbrăţişate<br />ca ouăle de cuib <br />uliţa din gard în gard<br />purcede ca o apă gri<br />.<br /><br />fierbinte ziulica<br />adînc sub talpa roţii<br />cleios printre degete<br />cînd plouă<br />.<br /><br />caii tuşesc ochiul roşu<br />sub ochelarii de lună<br />sudoarea trage<br />malurile negre<br />la vărsare<br />Ţăranca cu fotele-n brîu<br />scutură de praf grădina<br />scutură perele<br />brazdele<br />scutură colbul din geamuri<br />mormane<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Venise satul îmbrăcat</span><br /><br />Venise satul îmbrăcat <br />în fuste negre şi cămăşi cusute<br />prosoapele noi de pomană <br />atârnau pe umerii crucii nescrise<br />lumânările strâmbe alungau duhurile<br />din jurul colacilor de post<br />coliva cu intarsii palide <br />se-ascundea în coş sub şervetul de zestre<br />bocetul cu broboadă pusese stavilă morţii<br />venită mereu prea devreme<br />Lasă-l bre să moară<br />mortul <br />trei zile l-ai întors…<br />sufletul nedumerit nu ştia încotro<br /><br />Prohodul ameţit de tămâie<br />umbla de la unul la altul<br />până în turla bisericii <br /><br />ţăranul cu ochii plecaţi<br />se-întreba dacă Dumnezeu îl vede.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-4667212938978314442010-04-22T19:28:00.000-07:002010-04-22T19:31:50.364-07:00Valeria Florica Tamas<span style="font-weight:bold;">m-am imbolnavit de poezie </span><br /><br />m-am imbolnavit de poezie <br />precum copiii de varsat de vant<br />precum oamenii de dragoste<br />m-am imbolnavit de cuvant<br />mi-e foame mi-e sete ma arde<br />simt taisul sabiei scrijelindu-ma<br />in cautarea adevarului nerostit<br /><br />m-am imbolnavit de poezie<br />precum marul de mere<br />parul de pere<br />nucul de nuci<br />doar ca uneori fructele mele <br />cad inca necoapate<br />iar alteori oamenii <br />le scuipa printre dinti<br />pastrand doar miezul lor dulce<br /><br />m-am imbolnavit de poezie<br />o boala ciudata <br />care ma macina<br />musca din mine<br />uneori ma latra<br />alteori ma mangaie<br />uneori ma poarta pe palme<br />alteori ma calca in picioare<br />dar eu ma ridic, ma indrept si ma scutur<br />cred ca am ajuns un bolnav <br />dependent de propia lui boala<br /><br />m-am imbolnavit de poezie <br />precum pasarile de cantec<br />precum doina de fluier<br />precum aripa de pasare<br />precum inima de iubire.<br />m-am imbolanvit de poezie<br />o boala grea m-a cuprins<br />de care insa nici eu nu stiu inca<br />daca as dori vreodata sa ma vindec<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Dacă aş fi putut alege</span><br /><br />Daca as fi putut alege <br />ce mi-as fi dorit sa fiu,<br />as fi ales sa fiu arbore.<br />Buzele mele ar fi fost frunzele,<br />trupul tau ramurile.<br />Te-as fi sarutat <br />la fiecare adiere de vant,<br />m-as fi ascuns in trupul tau <br />in fiecare iarna.<br />În fiecare primavara as fi revenit<br />mai tanar, mai plin de putere,<br />cu si o mai arzatoare dorinta<br />de nesfarsita dragoste.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Eram copii</span><br /><br />Eram copii şi alergam desculţi<br />Sub soarele de vară, prin ţărână,<br />Ne răcoream cu apa din fântână,<br />Ca noi, în satul nostru erau mulţi.<br /><br />De mici am învăţat care ni-i rostul,<br />Că viaţa de ţăran e ca o apă lină,<br />E-o ziuă care trece şi una ce-o să vină,<br />De bine şi de rău amestecând compostul.<br /><br />Şirag de anotimpuri învârt mereu doar roata,<br />E timp de semănat, e timp de dat cu sapa,<br />E timpul de cules şi iarna-i cu omătul,<br />De mic copil înveţi să porţi în cârcă totul.<br /><br />Cu naştere şi moarte, cu nunţi şi-nmormântări,<br />Cu vise ce se spulber` dar şi cu ochi spre zări,<br />Când pruncul ce a fost născut din tine<br />Pe urme vezi că-ţi calcă te simţi atât de bine.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">anunt dispariţia umbrei</span><br /> <br />in palma avem o umbra<br />ascunsa sub ea<br />era fericirea mea <br />care dormea lenesa<br />in umbra nepasarii tale<br />ma simteam la fel de bine<br />precum vrabia<br />gasita ieri inghetata <br />pe pervazul ferestrei<br />ei i-am mai dat o sansa<br />mi-a multumit <br />ciugulindu-ma-n palma<br />ca prin farmec<br />umbra a disparut<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Albastru </span><br /><br />Eu caut tacerile si le adun,<br />nu le risipesc, <br />sunt un bun platnic <br />al taxelor de tacere,<br />ma veti intreba cum le recunosc<br />dupa culoare,<br />dupa zgomotul pasilor,<br />dupa atingeri?<br />Uneori si dupa lungimea muteniei.<br /><br />Eu caut tacerile,<br />le adun in mine si le zidesc<br />la ora cand zambetele ma parasesc,<br />as putea spune ca suntem chiar bune prietene,<br />imi impart cu ele viata<br />masa de prinz si de seara,<br />unori le invit la o partida de sah<br />dar arareori ca mi-e teama<br />ca s-ar putea calul sa o ia la galop<br />si ele sa cada din sa,<br />sa-si rupa o mana, un picior<br />sau doamne fereste gatul...<br /><br />Eu caut tacerile?<br />Sau poate ele se aduna in mine<br />ca intr-un castel parasit<br />fara usi fara ferestre,<br />doar zidurile<br />si unde ele pot sa intre <br />si sa iasa in voie.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-1156480835884350742010-03-17T18:12:00.000-07:002010-03-17T18:15:52.847-07:00Constantin Axinte<span style="font-weight:bold;">A doua zi</span><br /><br />În seara aceea simţeam că obosesc,<br />Ţineam braţul pe bancă şi mă ningea,<br />Mângâiam lemnul-fierul cu gândul la ea,<br />Privind prin minte, îmi doream s-o zăresc.<br /><br />Mi-am adunat sufletul sub cămaşă<br />Să nu se risipească printr-un sfârşit<br />Pe care nu-l aşteptam aşa zorit,<br />De aceea privirea-mi era vrăjmaşă.<br /><br />Îmi amintesc de nişte bătrâne ciori,<br />Cu singurătatea legată de gât, <br />Să nu le fie frig, să le ţină de urât,<br />Apoi totul a dispărut în neant...<br />Era a doua zi în zori.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">După lege</span><br /><br />Ploile mulg cerul din toate părţile,<br />Mint cugetele toate ori nu le aud,<br />Fiind îndreptate spre prundul din sud,<br />Unde mi-am uitat cândva cărţile.<br /><br />Sufletul mi-l pun învineţit şi ud<br />La zvântat în iatacuri cu femei,<br />Singurul loc cu miros de crin şi idei,<br />Singurul loc unde poate sta chiar nud,<br />Să nu mai simtă bâjbâieli betege.<br /><br />Surpă-se spaţii peste umila soartă!<br />Urcuşul i-a fost fărădelege,<br />Zăceri în glod, fără busolă şi hartă,<br />Altfel ar fi fost totul după lege<br />De s-ar fi respectat regula din Cartă!<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Gâdilări de harpe</span><br /><br />Îmi privesc sufletul şi-l văd ca pe o piatră,<br />Sângele se zgârâie în ea şi-i şarpe,<br />Muşcat pe-ascuns din gâdilări de harpe,<br />De-o secetă impură, conştiinţa latră.<br /><br />Pun mâna pe-un bulgăr, aruncând sec spre-o stea,<br />Să-mi simt năprasnic puterea de bărbat,<br />Prea mult am dormit, aproape c-am uitat<br />C-a fost odată când nimic nu mă durea.<br /><br />Mă sapă vremurile, vânturile mă cară<br />Pulbere fină spre un prundiş femeiesc,<br />Acela-i ultimul loc pe care-l doresc,<br />Când tot timpul se va condensa-ntr-o seară.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Împrăştiind cuvintele</span><br /><br />Viaţa toată-i ca o neînţelegere:<br />În spate ducem istoria, pe buze psalmi,<br />Să fie pace-n noapte şi copiii calmi,<br />Întortocheate-s căile, fără alegere.<br /><br />Coapsele tale, ameţite chemări târzii,<br />Sânii tăi, două elegii neterminate,<br />Ochii, lumini buimace-n singurătate;<br />Le aştept pe toate-n reflux, dar tu nu mai vii.<br /><br />Poate că-n tine-i viu numele celuilalt,<br />Mi-ai trezit destinul împrăştiind cuvinte<br />Fără predicate, unele, fără minte,<br />Ochii mi-s plini de înfrângere şi de înalt.<br /><br />Sufletu-i călcat cu picioarele, fără sens,<br />Rămâne în urmă c-o aparenţă-n lume,<br />Nu-şi ştie rostul, nici ce-i ursit anume,<br />Cât timp există o harababură şi-un condens.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Privirea lăcrimează</span><br /><br />Tu, izolată-n tine ca-ntr-o ţară,<br />Eu, cotropit de clopote şi racle,<br />Încerc aiurea strâmbele şperacle,<br />Să fac să fie tot ca-n altă vară.<br /><br />Te caut mereu prin incertitudini,<br />Te caut prin mii de motive şi puzderii,<br />Te caut pe alei sub gluga serii,<br />Cu alte idei şi noi aptitudini.<br /><br />Mergând pe stradă, privirea lăcrimează,<br />Am fost în temple şi-n alte biserici,<br />M-am tot rugat din vecernie până-n amiază<br />Sfinţii n-au auzit, ori sunt colerici,<br />Pentru că nimica nu-mi probează<br />Că n-ar trebui văzuţi de medici.Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-38293684950502104502010-02-20T15:29:00.000-08:002010-02-21T07:34:55.909-08:00Flavius Dora<span style="font-weight:bold;">Mă adormi…</span><br /><br />…atunci când îmi spui că mă pot retrage<br />într-un colţ din încăperea ta,<br />să mă dumiresc dacă sunt eu sau <br />altul <br />cel care încearcă să te caute deznădăjduit<br />prin toate oboselile lumii.<br /> <br />Să mă comprim în <br />neştirea unui sân cald,<br />să caut să nu te mai caut.<br />Din moment ce eşti aici,<br />atât de aproape de cel care vrea <br />să închidă ochii doar<br />şi să-şi descarce visele-n noapte,<br />aşa cum un hamal singuratic<br />pe un peron decojit, îşi varsă puterile <br />printre vagoane-ngheţate.<br /> <br />Acesta sunt eu, draga mea,<br />Noaptea mea,<br />de catifea îmblânzită. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Mă ai…<br /></span> <br />…ca să mă poţi tăia în bucăţi,<br />ca să mă poţi da la câinii care îţi stau în <br />inimă ca-ntr-o casă părăsită de la marginea satului.<br />Nu-ţi cer să părăseşti cruzimea<br />cu care mă priveşti din cerurile tale.<br />Ar însemna să nu mai am glas, ar fi ca şi cum<br />pământul singur m-ar mai putea mântui.<br /> <br />Mă ai ca să mă poţi ascunde înăuntrul<br />puterilor tale magice cu care<br />faci din fulgere – candele,<br />strânse buchet<br />la catafalcul veştmintelor mele.<br /> <br />Mă ai ca să mă învii<br />a treia zi, dupa fiecare zi<br />în care te văd şi te simt şi orbesc.<br />Îmi strângi timpul în sticle bine astupate<br />şi-apoi bei, ameţindu-te, adormind şi visându-te<br />mai frumoasă.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Mă alinţi…<br /></span> <br /> <br />…dacă îmi spui că mâine vei fi la fel,<br />că nu te vei preschimba<br />într-o umbră, într-o adiere, <br />că nu vei fi cenuşa din scrumieră,<br />nisipul din clepsidră sau<br />altceva decât ceea ce eşti acum.<br /> <br />Dacă îmi vei şopti diseară<br />aceleaşi cuvinte ca mereu, aceleaşi obositoare fraze<br />pe care le sorb fără să mă îndoiesc<br />de adevărul lor.<br />Dacă îţi va mai reuşi să îmi gândeşti<br />vorbele, înainte ca ele să se spargă <br />de aer.<br /> <br />Eu însă mă voi răzvrăti,<br />te voi strivi, te voi chinui<br />şi apoi te voi chema iarăşi<br />să-ţi urlu în urechea rănită. Te voi asurzi<br />cu neputinţa mea.<br />Să nu mă alungi însă<br />din calea mângâierii<br />tale.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Mă iubeşti…</span> <br /> <br />...pentru că în fiecare dimineaţă<br />îmi aduci aminte de mine,<br />de mine aşa cum sunt, cum mă îmbrac în lipsa de <br />cuvinte cu care mi-aş putea aminti<br />de tine.<br /> <br />Pentru că gura ta mă sărută, nu tu,<br />nu ochii din tine care mă caută, fără<br />să vrea să mă găsească<br />în tine.<br /> <br />Pentru că îmi dai înapoi paşii poate<br />prea grăbiţi cu care trec pe lângă tine.<br />Şi nu îmi dai voie să mă pierd printre atîtea <br />fără de sens împliniri . Doar tu, seara, mă pui alături de <br />mâncarea pe care nu mai îndraznesc sa o <br />înghit.<br /> <br />Pentru că în fiecare noapte mă alinţi<br />în patul de fier cu aşternut de ceaţă purpurie.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Mă cunoşti…<br /></span> <br />…de aproape, de atât de aproape încât<br />uneori mă pot speria de chipul meu hidos<br />reflectat în vârful degetelor tale.<br />Mă cunoşti atât de bine, atât de complet,<br />nu mă mai întreb de unde ai făcut rost de o asemenea<br />putere inutilă. Ştiam doar că trebuie să mă întrebi<br />şi răspunsul ar fi venit pe măsura <br />neliniştii.<br /> <br />Mă recunoşti în orice lucru care<br />îmi e străin. <br />Îmi e silă de cel care crezi că pot fi în<br />orice moment când nu sunt cu tine.<br /> <br />Mă cunoşti şi mă recunoşti,<br />în acelaşi timp în care<br />plec şi vin din mine spre tine,<br />din cel pe care îl vezi în mine<br />spre cel care locuieşte în tine cu mult <br />înaintea <br />ta.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-67616930663100198142010-02-14T16:54:00.000-08:002010-02-14T16:55:51.214-08:00Nicoleta Coman<span style="font-weight:bold;">Despre iubire...</span><br /><br />Ce ziceai tu despre iubire?<br />Ca nu vrei s-o cunosti, ca poti s-o controlezi,<br />Ca de s-ar intampla ai s-o abandonezi...<br />Hmm, joc de copil si un suras vulgar,<br />Acum ti-s ochii-n lacrimi, surasul in zadar,<br />Ai vrea macar o clipa sa o stii langa tine,<br />Sa gusti inca o data amara fericire,<br />Sa strigi in gura mare c-acum crezi in iubire...<br />A fost de-ajuns o secunda sa ti-o aduci aminte,<br />Acum ea este in tine, tu nu mai poti scapa,<br />Si orice gest de-al tau e-n amintirea sa;<br />Acum incepi sa plangi cand nu mai sunt cuvinte...<br />Ce ziceai tu despre iubire?<br />Ca n-o iubesti, mai bine ar pleca?<br />Ea a plecat sarmane, dar ce e viata ta?<br />Ea poate nu-si mai aminteste, te-o fi iertat de mult,<br />Dar tu, nefericite, mai plangi din cand in cand...<br />Ai strange adesea-n suflet manuta de copil<br />Si ai sluji o viata intreaga visului pueril,<br />C-acum crezi in iubire...<br />Si ce-ai mai bea o data cafea din cana sa,<br />Si ce-ai mai sparge sticla, gelos c-o saruta...<br />Ai vrea s-o strangi in brate, s-o musti sa o rasfeti,<br />Sa iti atinga corpul, din el sa te imbeti,<br />Caci acum stii sigur ca pe ea o iubesti<br />Si-oricat ai incerca sa nu-ti mai amintesti<br />Tu vei fi mereu singur, ratacitor in noapte,<br />Vei fi mereu aici, dar ea...mereu va fi departe...<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Cand nu erai eram si eu...</span><br /><br />Cum e cand iti gasesti tovarasul de-o viata<br />In scara injectat cu zambetul pe fata,<br />Cum e cand ti se-arunca un prieten la gunoi,<br />Ce se intampla-n lume, ce se intampla cu noi?<br /><br />Aluneci pe iarba, te ineci in substanta,<br />Sunt prafuri peste tot, totul e in ceata<br />Cauti o scapare, vrei sa te ridici<br />Nu-i nimeni langa tine, te lovesti si pici.<br /><br />Te-agati de-un strengar fir de realitate,<br />Dar esti pustiu si toate-ti par departe,<br />Cauti o mana sa te ridice din nimic,<br />Ai incerca sa schimbi ceva, dar esti prea mic.<br /><br />Si simti ca printre umbre si aburi te afunzi<br />Te doare realitatea, dar preferi s-o ascunzi;<br />Ai vrea sa-ti creasca aripi ca sa inveti sa zbori<br />Dar esti cu mult prea jos, ca sa mai poti sa mori.<br /><br />Esti prea murdar, ascuns de jegul mortii,<br />Te lupti cu paranoia, care-si arata coltii,<br />Incerci sa-ti tarai hoitul printre franturi de clipe<br />Si-astepti marea minune, ceva sa se-nfiripe.<br /><br />Strabati drumuri de mii de ani in cateva minute<br />In cautarea unui suflet care sa te-asculte,<br />Dar ce pacat, parca ai vrea sa zbieri<br />Caci cat privesti cu ochii nu-i nimeni...nicaieri.<br /><br />Captiv, ti-ai ridicat o lume de ciment<br />In care bate vantul si-i umed permanent<br />De ce-ai mai cauta o pozitie stabila<br />Cand totul se rezeama de-o amarata bila?<br /><br />De ce ai renunta la visul de acum<br />Oricum nu te asteapta un altceva mai bun,<br />De ce sa te trezesti doar ca sa te trezesti,<br />De ce sa nu te omori acum, cat inca mai traiesti?<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Ce visam cand nu erai...<br /></span><br />Simbol al amintirii, statuie din ciment<br />Ma regasesc in tine in orisice moment,<br />Apari ca o sageata ce ma raneste-adanc,<br />Incerc sa te evit, dar te gasesc in gand...<br /><br />Mereu, mereu, mi-arunci priviri de piatra<br />Si parca-ti apar riduri pe fruntea-nalta, dreapta,<br />Ma chinuie conditia de carne si de sange<br />As vrea sa fiu ca tine si sa te pot atinge...<br /><br />As da si mii de vieti daca ar fi nevoie<br />Doar ca sa fiu ca tine, sa fiu si eu statuie;<br />Tu nu cunosti durerea si nici nu stii sa plangi,<br />De ti se nasc sperante, mecanic le alungi...<br /><br />Tu nu stii ce inseamna sa treci de mii de ori<br />Pe langa acelasi chip cu ochi fara culori<br />Si nici nu te-ai gandit c-acolo, cineva<br />Ar muri multumit s-auda vocea ta...<br /><br />De-atatea ori trecand pe langa tine<br />Imi antrenam miscarile, sa fie foarte fine,<br />Sa par si eu o piatra nemiscata...<br />Dar nici asa nu mi-ai zambit vreodata...<br /><br />De-atatea ori lasam in urma dâre<br />Dintr-un parfum ce imi parea ca tine<br />Te atingeam hoinar cu manecile moi<br />Si iti visam mana tragandu-ma-napoi...<br /><br />Dar niciodata, niciodata tu, minune<br />Nu ti-ai clintit fiinta pentru mine<br />Si niciodata, niciodata n-ai gandit<br />La omul visator ce-o viata ti-a slujit...<br /><br />Dar tu...dar tu esti piatra, eu sunt drumuri,<br />Eu sunt vise, tu esti ganduri,<br />Nu ma auzi, dar eu te cuprind toata<br />Putea-voi eu sa te-nteleg vreodata?<br /><br />Nu poti sa te gandesti, minune de ciment<br />Ce fericit te-as face de-as fi si eu inert<br />Cu ochiul meu de piatra, intens te-as admira<br />As fi dintre atatea doar eu statuia ta...<br /><br />Si am cunoaste impreuna ce tu cunosti deja<br />Ne-am cufunda in gol, si te-as iubi, te-as proteja,<br />Ca doua palide vapai ne-am dezmorti surasul<br />L-am detrona pe D-zeu si-am guverna apusul...<br /><br />Tarziu am inteles ca tu n-ai inteles<br />Dar nu vreau sa renunt la visul ce-am ales,<br />Vreau, la fel ca altadata, cand eram doar vointa<br />Sa ma nasc din ciment ca tine, nefiinta...<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Zbor albastru...</span><br /> <br />Am omorat un fluture in zbor <br />Si nu gandeam ca o sa-l doara<br />Acum ma chinuie albastrul dor,<br />Albastrul cer de vara....<br /><br />M-am pedepsit, caci ma rodea tacerea<br />Ecou al unui inceput<br />Fluturi vorbeau, eu nu i-am priceput<br />Batand din aripi imi secau puterea...<br /><br />Vantul gemea, eu putrezeam in chinuri<br />Lumina cea albastra pornea in jos c-o unda<br />Iar cercul ei mesmeric parea ca ma scufunda<br />Mureau sub mii de valuri a cerului seninuri.<br /><br />Pluteau aburi de lumina peste trupul meu pierdut<br />Gandul imi plutea sihastru<br />Peste negrul marii albastru;<br />Imi doream o barca mica, niciodata n-am avut...<br /><br />Am omorat un fluture in zbor<br />Si ma zbateam sa scap de vina<br />Zburam albastru, de parc’ eram albina,<br />Treceam pe rosu, chiar de puteam sa mor.<br /><br />O tarana sa ma-ngroape peste valuri<br />Langa cel ce l-am ucis c-un gand<br />Ceruri albastre sa m-acopere plangand,<br />Sa mor sub zbor de idealuri...<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Poveste</span><br /><br />Erau clipe de-agonie<br />si ca un fluture de noapte nebun<br />dupa o raza de lumina,<br />tanjeam dupa iubire;<br />pandeam timpul cum zboara,<br />radeam sa nu ma doara,<br />tanjeam dupa iubire...<br /><br />Mai erau clipe de-agonie<br />si ca un peste arlechin<br />ma strecuram printre-amintiri<br />uitand ca ustura tacerea,<br />radeam, caci asta era placerea,<br />fugeam, sa nu ma prinda mila<br />de cei ce asteptau iubiri...<br /><br />Erau clipe de extaz<br />si din plin gustam iubirea<br />ca o piatra de topaz<br />pe o frunte neincretita;<br />si radeam de fericita,<br />tresaream, sa nu adorm<br />cu iubirea pe obraz...<br /><br />Erau clipe de-agonie<br />si ca o rosie de mac<br />ma scuturam de soarele de vara<br />si nu radeam, stiam ca o sa doara,<br />nu mai speram, doar asteptam<br />sa cada ultima petala,<br />sa pierd tot ce credeam ca am...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-33344529990116317962010-01-10T18:52:00.000-08:002010-01-10T18:55:32.636-08:00Claudiu Constantin<span style="font-weight:bold;">Mi-ascult sufletul</span><br /> <br />Mi-ascult sufletul plângând<br />pe străzile funebre ale oraşului.<br />Plânge sărmanul meu suflet nocturn<br />cu lacrimi de marmură...<br />Sub ochiul strâmb al felinarelor<br />sufletul meu se-ntinde fluid pe asfalturi,<br />îl calcă oamenii sub roţi,<br />îl scuipă stanele de lut,<br />îl arde gerul selenar aspru şi mut. <br /><br />Îndură sufletul meu şi plânge...<br />Neliniştit bate prin porţile mari<br />şi degeaba – sunt din fier.<br />Îşi simte în spate dinţii rânjind din cer,<br />un cer fără stele, un cer gri,<br />un cer înghiţit de goluri pustii.<br /><br />Se-opreşte sufletul meu şi tace.<br />Îl mângâie vântul... <br /> <br /><span style="font-weight:bold;">Ultima zi de toamnă</span><br /> <br />Dar tu? Unde erai tu<br />în ultima zi de toamnă?<br />Stăteam aşa solitar şi te-aşteptam<br />cum îşi aşteaptă cerul păsările,<br />stăteam şi mă-ntrebam de ce în această zi<br />nu venea nimeni... toţi plecau.<br />Toţi plecau lăsând în urmă umbrele <br />a ceea ce au fost; numai eu<br />mă contopeam cu umbra mea şi poate<br />chiar şi cu a ta.<br /><br />Aşteptam şi mă întrebam unde erai tu<br />în acea ultimă zi de toamnă...<br />De ce nu erai acolo să-mi aduni frunzele<br />căzute,<br />să-mi apleci crengile care se repeziseră<br />spre cer înaintea mea<br />şi să vorbeşti cu ele?<br />Se uitau toţi la mine şi mă dureau<br />privirile lor pline de milă,<br />toţi mă înţepau cu privirile lor,<br />dar nimeni nu-mi spunea<br />unde erai tu în ultima zi de toamnă...<br />Dar tu? Unde erai tu<br />în ultima zi de toamnă?<br />Stăteam aşa solitar şi te-aşteptam<br />cum îşi aşteaptă cerul păsările,<br />stăteam şi mă-ntrebam de ce în această zi<br />nu venea nimeni... toţi plecau.<br />Toţi plecau lăsând în urmă umbrele <br />a ceea ce au fost; numai eu<br />mă contopeam cu umbra mea şi poate<br />chiar şi cu a ta.<br /><br />Aşteptam şi mă întrebam unde erai tu<br />în acea ultimă zi de toamnă...<br />De ce nu erai acolo să-mi aduni frunzele<br />căzute,<br />să-mi apleci crengile care se repeziseră<br />spre cer înaintea mea<br />şi să vorbeşti cu ele?<br />Se uitau toţi la mine şi mă dureau<br />privirile lor pline de milă,<br />toţi mă înţepau cu privirile lor,<br />dar nimeni nu-mi spunea<br />unde erai tu în ultima zi de toamnă...<br /> <br /><span style="font-weight:bold;">Neeminesciană</span><br /> <br />Nu mai sunt parcurile ce-au fost...<br />altădată curgeau cântece, rânduri din pietre,<br />azi doar sunet înfundat şi jinduri abjecte.<br />Totul s-a transformat în numere cu soţ:<br />apa, plopii, oamenii,<br />iar seara pe deal nu se-aud decât câinii.<br /><br />Acum parcurile sunt ale căutătorilor<br />de fluturi şi zâmbete,<br />ale decibelilor răspândiţi printre<br />bătrânii ce ne unesc cu cerul - <br />alte blasfemii ale corpurilor reci.<br /><br />Nu, nu mai sunt parcurile ce-au fost...<br />doar fantome mai deplâng pe-alei,<br />doar păsările mai scutură florile de tei,<br />iar felinarele nu sunt decât nişte licurici mai mici.<br />Toate sunt sortite nimicului<br />şi degradabilului timp.<br /> <br /><span style="font-weight:bold;">Cititoarea</span><br /> <br />Cu capul plecat între file,<br />C-o mână pe tâmpla-ţi fierbinte,<br />Torci cu lacrimi textile<br />Firul poveştii fără cuvinte.<br /><br />Venind din lumea-ţi de vise,<br />Din lumea de basme şi gând,<br />Din cerul de taine promise<br />Vi şi citeşti la masă plângând.<br /><br />Din minte încerc să-ţi pictez<br />Chipul cu mâna-mi de lut.<br />O să-ţi dedic acest crez:<br />Cu tine lumea e ca la-nceput.<br /><br />Sub ochii-ţi cei trişti se adună<br />Şi dorul şi jalea şi moartea;<br />Plângi cu mine. Împreună <br />Ne-om stinge durerea amară cu cartea...Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-65637324073403847802009-05-24T18:45:00.000-07:002009-05-24T18:47:44.838-07:00Claudia Constantin<span style="font-weight:bold;">Sfinte Nicolae...</span><br /><br />Da-mi o farama din stupoarea fericirii,<br />Scijelita in fanteziile universului,<br />Incercuit de amintiri.<br /><br />Da-mi clipa de iubire, care opreste timpul,<br />Incrustat in inima-mi,<br />Invaluita de respiratia rece a gandurilor.<br /><br />Da-mi revelatia mistica a respiratiei divine,<br />Infipta paradoxal de adanc<br />In nisa sufletului fauritor de vise.<br />Da-mi...<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Reflectare</span><br /><br />Clivajul durerii scartaie sub bocancii timpului,<br />Pudoarea atingerii doare in oglinda amintirilor,<br />Totul se reflecta intr-un mariaj androginic,<br />...Perversa alipire a amintirilor...<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Joc</span><br /><br />Si imi doresc sa "DA"<br />Si imi doresc sa "NU".<br />Gandesc mai mult ca "NU", decat ca "DA",<br />Refuz sa "DA", mai mult decat sa "NU",<br />Dar simt ca a fost sa fie asa!<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Dilema</span><br /><br />M-a durut in partea dreapta a sufletului,<br />Strivit de bocancii timpului,<br />Tintuit de amintirile sardonice,<br />Ametit de privighetori visatoare.<br /><br />M-a doare in partea stanga a sufletului<br />Palpitand de atata androginie,<br />Alergand dupa unicitate si veselie<br />Si strigand: salvarea sufletului sunt doar Eu.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">A FI</span><br /><br />In vremea copilariei <br />Cand jucariile aprind sclipiri de diamant<br />Cand Tu, Natura, Dumnezeu formati un pact,<br />Esti o farama de creatie divina<br />Si crezi in tine.<br />Dar vine-o vreme cand nu mai stii<br />Unde esti Tu , unde-ai sa fii,<br />Numai Natura are-un fel perfect de-a fi<br />Iar Tu si Dumnezeu ati uitat de pactul<br />De-a ramane vii.<br />Si-astepti salvarea…<br />Si privesti la cer sperand ca stelele<br />Ca si-altadat sa-ti dea lumina lor.<br />Dar visele se frang curand<br />Iar norii plumburii te-apasa-n gand,<br />Nici soarele nu-ti poate a curma golirea<br />Si-atunci Natura si-a pierdut menirea.<br />Cine esti Tu ?<br />Ce-ai vrea sa fii ?<br />Atunci stii numai atat: ca vrei doar sensul tau de-a fi,<br />Ca vrei ca Tu, Natura si cu Dumnezeu sa fiti vii.Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-48710897068086786392009-03-23T19:08:00.000-07:002009-03-23T19:17:32.117-07:00Alexandra Mişcov<span style="font-weight:bold;">În ou</span><br /><br />Un cocoloş de paşi, un nod de căi.<br />Risipa mi-este soare în plină noapte.<br />E gestul confortabil când despoi<br />Cuvinte rostite-n mine de departe.<br /><br />Ce jocuri! Câtă frăgezime<br />Dospeşte-n mine ca-ntr-o melodie!<br />Crescendo epic dus în limpezime,<br />Îţi sunt aşa cum însămi sunt doar mie.<br /><br />Bulgări zburdalnici cresc în rostogol<br />Şi mi-este gol<br />De-o sete fără seamăn.<br />Merg iar de-a dura,<br />Prin şira mea curbată,<br />Simt drumul, neatinsul, cotitura<br />Şi număr firul ierbii ne-ntrebată.<br /><br />Un cocoloş de vise şi de taine;<br />În ascunzişul meu ca un cuibar,<br />Sunt doar un ou<br />Ce, dezbrăcat de haine,<br />Îşi piuie fiinţa în ecou.<br /><br />Din firele întins-îndepărtate<br />Se ţese pânză nouă de tablou.<br />Îmi stau culcate minţile, culcate:<br />Nu adormim, trăim din ou din nou.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Completă azi...<br /></span><br /><br />Aşchii dureroase mă mângâie.<br />Seninul? Nebrăzdat de nici o rimă.<br />În aşteptare, gânguresc surdină.<br />Mă vând. Revendic iar fiinţa mie.<br /><br />Tu nu auzi un tunet grandios<br />Care se prăvăleşte peste noi?<br />Alunec goală, jos de tot, mai jos.<br />Înaltul tăvăleşte norii goi.<br /><br />Abis. O flacără răsuflă uşurată.<br />În oxigenul jertfă eu înot.<br />Urâtă, despletită şi legată:<br />Să ştiu atât şi totuşi să nu pot.<br /><br />Crestez cu palma visele pe braţe.<br />Coşmaruri repezi împânzesc teroarea.<br />Seninătatea şuieră speranţe,<br />Dar ne-nţelesuri spurcă limitarea.<br /><br />Necalculată, eu agonizez.<br />Mai ţine-mi pluta! Uită-mă pe ape!<br />Răspunsuri ne-ntrebate perorez.<br />Tu nu auzi în tunet ce se zbate?<br /><br />Pulsânde licăriri de porumbei<br />Conduc în cioc crenguţe blestemate.<br />Te uiţi ne-ntors, sorbi teama şi mă vrei<br />Completă, azi, măcar pe jumătate.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Nefericire-n avanpost</span><br /><br />Goleşte-mă şi varsă-mi neputinţa!<br />Nu eu te rog, te roagă suferinţa<br />Din propria ta slabă conştiinţă:<br />Suntem doar orbi cu ochi de necredinţă.<br /><br />Se pregătesc cortegii de-ngropare<br />Şi curg mocirlele, se duc<br />În universuri paralele, arbitrare<br />Ce-au înţeles de ce nu mai apuc<br />Să-mi dau un leac la gândul-întrebare:<br />Sunt eu fiica unui Zeu năuc?!<br /><br />Nici nu-mi doresc răspuns,<br />Decât să mi se spună<br />Că-s cea mai ignorantă şi nebună<br />Formaţiune gânditoare sau că nu-s.<br />Nici nu-mi doresc să cred.<br />Pe cruce a murit Isus, la infinit,<br />Dar pe Sisif nimic nu l-a mai absolvit<br />De patimile blestemate până sus,<br />În vârful muntelui, un vârf nevinovat<br />De rostogolul rocii ne-ncetat.<br /><br />O, de-ar fi sfărâmat el lanţul întrebării,<br />Aş mai fi fost eu astăzi culmea disperării?!<br />Zi-mi, Noica drag’, ai mai fi fost<br />Cel mai distins nefericit în avanpost?!<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Refren de pace</span><br /><br />Cu trupul în convulsii<br />Şi vocea ruginită<br />M-am rezemat de-o pleoapă.<br />În liniştea fierbinte,<br />Ai revărsat o apă<br />Când, neasemuită,<br />Înfrântă de iluzii<br />Te-am îngânat în minte.<br />Ai domolit furtuna,<br />Ai obosit dureri,<br />Doar aşezându-ţi mâna<br />Pe fruntea mea de griji.<br />Aromele de ieri<br />Îşi poartă vesel pasul:<br />Dormim şi suntem mieji<br />Ai nucilor cu glasul<br />Cules dintre tăceri.<br /><br />Sub dezveliri<br /><br />Vai, muzica mea necântată!<br />Vai, poeziile nescrise!<br />Toate există, toate-odată<br />Îmi sunt de mine interzise.<br /><br />Nu ştiam eu să le ascult?<br />Se doreau ele ascunse?<br />Cât de puţin devine mult<br />În neputinţă, neştiinţă.<br /><br />Astăzi am degetele unse<br />De sucul fructului muşcat<br />Şi decojesc de nefiinţă<br />Ultimul miez, cel nemâncat.<br /><br />M-adun senină între tâmple.<br />Am căutat, am răscolit:<br />Ideile cele mai simple<br />Ce complicat s-au răzvrătit!<br /><br />Aveam de spus nimicul tot,<br />Scriind mereu nimica toată.<br />Credeam că ştiu, dar nu că pot.<br />Vai, renunţarea mea trucată!Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-79250159308275761102009-03-08T16:49:00.000-07:002009-03-08T16:53:10.967-07:00Maria Pal<span style="font-weight:bold;">O ceaşcă goală în faţă</span><br /><br />un ceas agonic de plumb <br />deasupra oraşului<br /><br />trompetele ierbii<br />sună în urechile măştilor<br />ce zâmbesc cenuşiu<br /><br />cu o ceaşcă goală în faţă<br />vorbeşti în graiul pelinului<br /><br />ca-n joacă<br />pe degetele tale chircite<br />orele-şi pierd echilibrul<br /><span style="font-weight:bold;"><br />Priviri grele</span><br /><br />treci cu o noapte de mână în tărâmul celălalt<br />nălucă<br />pluteşti printre pâclele reci<br /><br />privirile grele ca nişte lespezi<br /><br />o simbioză perfectă între pecinginea timpului<br />şi chipul tău înnebunit de oglinzi<br /><br />pe lac<br />doarme o lebădă neagră<br />tăcerea îngheţată înzeind-o<br /><br />pe nesimţite<br />muribunzii se strămută în glas<br /><br />în lumina ochilor tăi şi sub coaste<br />dansează demonii cu-o mulţime de măşti<br /><br />coşmarul e verde<br />în iarba înaltă e somnul<br /><br />ascultă-mă<br />să nu te duci în zori la cules<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Liniştea dă ora exactă</span><br /><br />câţiva fluturi cu amurg pe aripi<br /><br />luna a murit printre frunze<br />soarele-i urmează încetul cu încetul<br /><br />liniştea dă ora exactă<br />umbre de ghilotină se ivesc din pereţi<br /><br />gâtul tău are miros de lumină<br />de sare<br />seamănă c-un buchet de orhidee<br />prin care răscolesc mâinile somnambulilor<br /><br />putrede guri de măşti plescăie<br />înviorându-se<br /><br />(Din volumul Măşti de opal, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006)<br /><br /><span style="font-weight:bold;">cercuri</span><br /><br />pe coama dealului spinări cenuşii. de buşteni tăiaţi de curând. buturugile plâng. între ele un butuc bătrân. foarte bătrân. cu milioane de cercuri. nici urmă de lacrimi. te priveşte. cu-o mulţime de ochi. sar din cercuri. se rostogolesc înspre tine. jucăuşi. te apleci. îi culegi. cu mâini vesele. tremurânde. îi pui la loc. între cercuri. ţi se-agaţă de priviri. te trag spre pământ. cu putere crescândă. mâinile tale bat aerul. ca nişte aripi rănite. capul tău pe butuc. sprijinit. un topor.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">lacrimi</span><br /><br />poştaşi niciodată grăbiţi. coboară din maşini. plictiseala li se prelinge din ochi. lasă urme fluide prin aer. se-ndreaptă spre cutiile mari. roşii. ridică scrisorile. niciodată la aceeaşi oră. le aruncă-n saci. de-a valma. ca momeala-n lac pentru peşti. sacii se umezesc. pe nesimţite. se golesc de cuvinte. aceleaşi lacrimi. ridicate zilnic. rămân. la orice oră. priveşti plicurile. goale. albe. fără destinatar.<br /><br />(Din volumul O carte răsfoită de vânt, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008)Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-32871251561702561082009-02-07T21:15:00.000-08:002009-02-07T21:24:40.691-08:00Dania Parvu Dorin<span style="font-weight: bold;">de dragoste (videopoezie)</span><br /><br />nu ne-am văzut niciodată, dar noi ne-am iubit,<br />dacă fac eu doi paşi, tu poţi găsi ieşirea,<br />cuvintele mele mor la picioarele tale subit,<br />ca pe o sârmă ghimpată le simt biciuirea...<br /><br />sunt uşi care nu se deschid cu nici o cheie,<br />DAR sunt chei care deschid ANUMITE uşi...<br />sunt cuvinte bărbaţi şi cuvinte femeie-<br />suntem noi, oare, de-aceeaşi sârmă ghimpată<br />străpunşi?<br /><br />zăngănim,şi azi, nişte chei căutând... prin cuvinte-<br />în spatele uşii tale, te văd de cer agăţat...<br />le vom spune la toţi cum de-o viaţă, tu singur, eu<br />cuminte<br />orbecăim pe străzile cu nume de păcat...<br /><br /><a href="http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy50cmlsdWxpbHUucm8vb2NlYW5mbG93ZXIxL2YzNDFkMmI5YWRhODQx" target="_blank">http://ro.netlog.com/go/out/<wbr>url=-<wbr>aHR0cDovL3d3dy50cmlsdWxpbHUucm<wbr>8vb2NlYW5mbG93ZXIxL2YzNDFkMmI5<wbr>YWRhODQx</a><br /><br /><span style="font-weight: bold;">vis de dragoste (videopoezie)</span><br /><br />parca eram de ganduri nascut,<br />in vis,iubire sa-mi ajunga!aveam gura pregatita de sarut<br />ochiul cald sa te strapunga...<br />aveam zece maini<br />dar mai multe- eu as fi vrut...<br /><br />pana...ieri noapte/cand<br />uimita de cat te iubeam!<br />mi se retezase o mana<br />ca-ntr-o ceremonie grava<br />ca intr-un vis...de deochi...<br /><br />dar...si asa te iubeam<br />te iubeam fara gura, fara maini...<br />fara ochi...<br /><br /><a href="http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=358111" target="_blank">http://ro.netlog.com/go/<wbr>explore/videos/videoid=358111</a><br /><br /><span style="font-weight: bold;">ştiu să îmbrăţişez... dar fără mâini...</span><br /><br />ştiu să îmbrăţişez dar fără mâini<br />ştiu să cânt dar fără glas<br />dacă pe mine din mine m-aş smulge<br />şi tot mai pot scrie despre ce a rămas…<br /><br />am cuvintele la degetul mic<br />ruinătoare durere intr-atâta răsfăţ -<br />e o strategie pe termen lung fericirea<br />de ea şi de cuvânt mă agăţ…<br /><br />între cuvânt şi mine-i iubirea<br />între mine şi tot un tumult!<br />e o formă de exorcizare poezia…<br />un travaliu pe care ţi-l doreşti tot mai mult!<br /><br />sau poate e un chin în aducere?!<br />sau un canon între tot şi "a scrie"<br />e la mine-n cuvânt o înfrângere<br />sau doar un exerciţiu de supravieţuire…<br /><br />poate un exod sau poate o spadă -<br />n-am ştiut niciodată mai mult să m-ascult<br />n-am fost copil şi n-am fost mamă<br />cuvintelor care m-au durut…<br /><br />există aceleaşi hăţişuri<br />închise-n aceleaşi dimineţi<br />vreau să mă transform din spectator<br />în actorul propriei vieţi…<br /><br />închisă într-o temniţă fără zăbrele<br />te strig cuvânt! neîntemniţată<br />vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele<br />în care nu m-am dat niciodată…<br /><br />am cuvintele la degetul mic<br />ruinătoare durere într-atâta răsfăţ<br />e o strategie pe termen lung fericirea<br />de ea şi de tine, cuvânt… mă agăţ…<br /><br /><span style="font-weight: bold;"> am plans petala cu petala.... (videopoezie)</span><br /><br />Am plâns petală cu petală<br />există în orice binecuvântare<br />blestem<br />am plâns de durere, de iubire<br />de trădare<br />de dor, de plăcere<br />de tine lacrima mă tem!<br />aşa cum există blestem<br />în orice binecuvântare-<br />trăiesc vinovată de naşterea ta<br />şi mi-e greu<br />pentru că nu e o luptă egală,<br />cineva operează pe sufletul meu,<br />transformând lacrima mea<br />în cerneală<br /><br />Iubesc petală cu petală<br />plâng de durere<br />de dor, de plăcere<br />de iubire<br />plâng de trădare<br />şi de cine mai ştie...<br />te iubesc pân'la blestem-<br />lacrimă ce naşti cuvinte<br />poezie sau poem...<br />îţi cad la picioare cuminte-<br />şi mă mint că eu scriu poezie/când<br />cerneala din lacrima mea mă scrie...<br /><br /><a href="http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=385556" target="_blank">http://ro.netlog.com/go/<wbr>explore/videos/videoid=385556</a><br /><br /><span style="font-weight: bold;">să murim ar fi prea frumos... (videopoezie)</span><br /><br />pecetluită explozie,subţire scurgere de vin<br />din bob luminos şi divin,<br />indulcire divină!<br />să murim ar fi prea frumos,<br />să trăim ar fi prea multă lumină!<br /><br />sânge scurs din dorinţi,<br />picură-mi preaplinul luminii in os<br />mi-e sufletul deja prea mustos<br />(pecetluită explozie,<br />toamnă divină)!<br /><br />să trăim ar fi prea multă lumină,<br />să murim ar fi prea frumos...<br /><br /><a href="http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PXJWWWxXcDdNbC1rJmFtcDtmZWEt" target="_blank">http://ro.netlog.com/go/out/<wbr>url=-<wbr>aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS<wbr>93YXRjaD92PXJWWWxXcDdNbC1rJmFt<wbr>cDtmZWEt</a>Unknownnoreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-9064435217929382267.post-42877078259529922212009-01-25T12:40:00.001-08:002009-01-25T12:40:36.179-08:00Luminita Cristina Petcu<b>Mireasa de portelan<br /><br /></b>Cu sufletul întors spre tine<br />subţire<br />ca o mireasă de porţelan<br />cu braţele curgând<br />în aripi albite de ziuă<br />mă lepăd de umbrele furtunii<br />savane cu amfore pline de dor<br />intinse pe ziduri<br />pe gânduri<br />rămân să te-aştepte<br />cu tălpile goale fugare<br />pe mări de sargase<br />cu alge mirosind<br />a miere cald<br />cămaşa ta<br />pe buze<br />tu<span style="color: rgb(204, 0, 0);font-size:130%;" ><i><u><span style="color: rgb(204, 0, 0);"><br /><br /></span></u></i></span><span style="font-weight: bold;">Sintetica laviului</span><br /><br />Aşa arată perfecţiunea<br />ca tine netulburat<br />între zugrăvirea unei catedrale<br />şi o cutremurare în faţa divinităţii<br />esti ca în somn,<br />timpul cînd universul se facea om în ochiul inimii mele<br />şi am fi fost contemporani cu începutul, cu devenirea<br />mai mult decît se vede<br />sub masca propriului pustiu,<br />priveşte strada, oamenii care reflectă forme<br />ei trăiesc ca şi cînd verdele sau pămîntul<br />n-ar face parte din ordinea cosmică,<br />priveşte-i cum ratează liniştea lor<br />purtîndu-se ca şi cum n-ar avea-o<br />restul, o iluzie dormind sub şapte peceţi,<br />am vrea să ne luăm în braţe<br />peste tot în temple şi biserici,<br />o pasăre albă<br />femeia dinlăuntrul tău...<br /><br /><span style="font-weight: bold;">Forma suferinţei</span><br /><br />Crezi că este întîmplătoare<br />această similitudine fonică<br />fără scindări<br />fără bruiaje egotice<br />fără împietrirea inimii<br />să te muţi în altă lume<br />epurat de senzualism pînă la sterilitate<br />apoi singur într-o beţie de lumină<br />să-ţi duci stînca peste tot<br />pînă ce rîul devine sunet<br />timp sonor<br />şi te gîndeşti dacă nu cumva<br />curge după moartea ta...<br /><br /><span style="font-weight: bold;">Acroatică</span><br /><br />Cel mai greu de îndurat, e simţămîntul că te urăşte cineva<br />cum zice şi Laerte în grava seriozitate a întoarcerii<br />la rătăcirile ce nu au altă zare decît mormîntul<br />între două puncte esenţiale,<br />cu care ne scriem în palme anii, imitînd nervurile lemnului<br />la ceasuri cînd încep să se şteargă formele lucrurilor,<br />neîndoielnic în afara memoriei<br />ca şi norii care se despart de vînt în Legenda secolelor<br />stăm legaţi de simţuri şi de concepte,<br />în rezonanţe sacre ale aceluiaşi verde întunecat<br />deşi desenăm în cărbune uneori, stele<br />aducătoare de noroc şi bocceluţe cu ierburi de leac<br />pentru suflete de fluturi slobozi înaintea unui salt<br />înduioşător, pe o cămaşă cu fum de tămîie arsă<br />apoi mă cuprinde iarăşi dorul,<br />cît-o grădină întinsă sub un strat de zăpadă<br />şi evantaie lungi de stînjenei îşi iau rămas bun<br />în culori amestecate diferit sub copitele cailor,<br />încît nimic nu mai rămîne ascuns dindărătul corsajului negru<br />din micul Bar de la Folies Bergère<br />în definitiv, ce altceva înseamnă<br />amurgul sau pleiadele şi chiar un singur cuvînt<br />din tristeţea unui poem ce repetă fără greşeală,<br />marinele impresioniştilor<br />mai ales în dimineţi de iarnă<br />cu uşi glisante<br />înspre tine, înspre ieri...<br /><br /><span style="font-weight: bold;">Detaliu la Vall</span><br /><br />O singură dată m-am întors pe urmele mele<br />cînd te-am găsit<br />un caballero sin caballo<br />pe ultima pagină a jurnalului,<br />puneai Kahuna să strige Sufletul Gaiei<br />deşi ştiai dinainte<br />că ţărmul acesta sînt eu însămi,<br />şlefuită în culorile triste<br />ale inimii...Unknownnoreply@blogger.com1